„DELIRURILE VIEȚII COTIDIENE”, LEONARD SHENGOLD. CARTEA DE DUMINICĂ


Dacă ai fost urmărit la job sau în spațiile publice (gelozie morbidă, tip de credință irațional, emoție disfuncțională comparativ cu gelozie, tip de credință rațională, emoție funcțională) de prietenul/prietena, iubitul/iubita, soția/soțul etc., atunci cartea de mai sus e pentru tine. 

Dacă ți s-a umblat în telefon când făceai duș sau când dormeai (și el/ea se prefăcea că nu doarme, așteptând să adormi), atunci cartea de mai sus e pentru tine. 

Dacă te sună insistent, la intervale relativ scurte de timp, pentru a te întreba una-alta (e despre control), cu pretextul dacă ești bine sau care sunt noutățile, atunci cartea de mai sus e pentru tine. 

Delirurile vietii cotidiene_Shengold_2017_Alin Les_psihocrim_wordpress_com

Dacă ți s-au livrat povești cu un conținut semi-real de adevăr – prin omitere, distorsionare, re/interpretare, inducere în eroare etc. -, atunci cartea de mai sus e pentru tine.

Dacă partenerul și-a dorit intens să pună numele tău (nu prenumele!) la numărul lui de înmatriculare, atunci cartea de mai sus e pentru tine.

Dacă ai deslușit manipularea din gesturile lui/ei, atunci cartea de mai sus e pentru tine. 

Dacă ți s-au pus vreodată fapte/acțiuni/activități sau evenimente în cârcă, de care nu ai nici cea mai mică idee, atunci cartea de mai sus e și pentru tine. 

Dacă ți s-a oferit vreun gadget prin care ți se putea monitoriza activitatea, fiindu-ți oferit ca pretext de eventual cadou, atunci cartea de mai sus e și pentru tine. 

Dacă ai trăit sentimente de rușine (emoție difuncțională aferentă unui tip de credință irațional) sau regret (emoție funcțională aferentă unui tip de credință rațional) în urma relației cu partenerul tău, atunci cartea de mai sus e și pentru tine. 

„Idei puține, dar fixe” auzim, adesea.  „Fixiștii” sunt rigizii cu care nu poți discuta mare brânză. Ei o știu pe a lor, „una și bună”. Shengold afirmă că are legătură cu „delirul narcisic cotidian”. Mai precis, cu acele idei fixe „obținute” printr-un delir tranzitiv, dar care devin patologice tocmai pentru că efectele lor sunt distructive și rezistente. Egoul fixiștilor (deliranți, chiar și tranzitiv) este marcat fie de anxietăți, fie de obsesii și frici, fie de un mix al acestora. Ce nu pot afla prin cuvânt, vor afla prin vânat. Consumă timp pe internet căutând detalii care le-ar putea aduce gândirea în avantaj. Sunt într-o competiție mereu. Lupta lor lăuntrică e, adesea, psiho-somatică. Se vor îmbolnăvi preponderent de inimă, tiroidă, ce ține de sexualitate, stomac etc. Totul se asortează cu o invidie malignă (nu se pot bucura autentic de succesul tău), transbordată cel mai pios tiranic de la delirurile (de grandoare, de putere, de control, narcisice etc.) părinților.  

Cuprins

  1. Un exemplu de delir la o persoană nevrotică
  2. Deliruri narcisice
  3. Invidia malignă
  4. Iluzii paranoide și iluzii dobândite prin identificarea cu delirul părinților
  5. Samuel Butler, un exemplu literar
  6. Deliruri implicate în perversiuni și îndrăgostire
  7. „Asumarea” și implicațiile ei terapeutice

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s