CUPLUL, NARCISISMUL ȘI POLIGRAFUL


Nu voiam să scriu astăzi despre narcisism. Studiez îndelung problematica delirurilor și/sau a cvasidelirurilor la persoanele normale. Sau a episoadelor micropsihotice. Ceea ce e o adevărată saga. Însă am dat peste acest articol. Foarte bun, ca multe altele ale autoarei. Conținutul lui se intersectează cu specialitățile mele, mai exact cu parte din problematicile cuplurilor care ajung în fața testului poligraf și care completează un test de personalitate, dar și cu persoanele cu care intru/am intrat în contact. Persoane care, prin observațiile mele, întrunesc parte sau chiar simptomatologia tulburării de personalitate narcisice.

Așa cum spune și articolul, îndreptățirea sau „Mie mi se cuvine, pentru că am făcut atâtea!” vine dintr-o atitudine punitivă, criticistă, certăreață la adresa persoanei în cauză de-a lungul timpului din partea figurilor parentale principale. „Nu merg să lucrez acolo decât pe suma X!”. Vă sună cunoscut? Da, este vorba de atitudini ireale și nerealiste, care nu au nicio legătură cu Realul. Confabulațiile, iluziile de grandoare, de îndreptățire pentru un anumit post (că salariul X i se cuvine), atitudinea de aroganță mascată „Cine sunt eu”, toate contribuie la profilul narcisicului. Bărbat sau femeie.

Da, narcisicul pur vrea repede în funcție. În post. Aparent nu calcă pe cadavre, dar dacă i se cere, o va face cu aparente remușcări.

Narcisicul este și manipulator.

anger2

Joacă la două capete, adesea întrunind și simptomatologia DSM pentru tulburarea de personalitate borderline. Clivajul Realului „Cine sunt eu” de clivajul Imaginarului „Mi se cuvine atâta bănet!” dă de furcă propriei personalități atunci când, pentru situații noi și extraordinare, narcisicul (cu simptomatologie complexă, inclusiv în sfera borderline), apelează la zona paranoidă pentru a se apăra. Ideile sale de grandoare fuzionează cu microdelirurile, protoemoțiile și protogândurile din perioada timpurie pentru a-și lua revanșa, acum, ca adult.

 

De ce sunt toxice relațiile cu astfel de persoane? Pentru că:

  1. Își garantează mereu o vânătoare după funcții și persoane cu funcții ierarhice preponderent superioare (dându-le constant „Like” pe rețelele de socializare acelor persoane care au ajuns sus prin metode asemănătoare).
  2. Sfidează altruismul, arătându-se interesate să-ți ofere ajutor și să te „perie”, ca mai apoi să te arunce la coșul lor de gunoi dacă le-ai deprins tactica.
  3. Ceea ce pretind că li se cuvine vine pe un fond de frustrări acumulate încă din copilărie, nu pentru că CV-ul lor i-ar recomanda cu ceva pentru funcția la care aspiră.
  4. Nu au nicio milă să te înjunghie pe la spate când le-ai dejucat planul.
  5. Adesea, sunt mitomani. Mint pentru a-și atinge scopul și îmbroboadă povești pentru a-și construi o imagine favorabilă lor înșile în ochii tăi. Acest lucru pentru că le este rușine cu povestea lor reală de viață. Psihologic, nu se pot accepta necondiționat. De unde și ruperea Realului de Imaginar: cine sunt și cine aș putea fi/mi s-ar cuveni să fiu.
  6. Sunt capabili să preia măștile necesare obținerii scopului la care visează. Se mulează pe manipulări. Sunt șantajabili pentru că ei înșiși șantajează afectiv, emoțional și cognitiv. Până nu ajung sus, nu se lasă. Indiferent de mijloace, licite sau ilicite (le preferă sau recurg, adesea, la cele din urmă, chiar dacă și tranzitoriu).
  7. Sunt șarmanți și mizează pe asta. Îi observați din vestimentație: decolteuri, fuste scurte, culori stridente (roșu, galben), excentricism (ieșitul în evidență), costume tapate în permanență, pantofii lustruiți mereu etc. Toate acestea (cumulate cu cele de mai sus, bineînțeles) reflectă o atitudine de superioritate, de aroganță și aparentă implicare în problemă. Ei nu uită că trebuie să ajungă în top, unde le este locul.
  8. Nu iartă și nu uită răul ce li s-a făcut. Aparent se întâmplă să fie mai zâmbitori, duioși, veseli sau binedispuși în timp. Însă, pentru ei, rămâneți un ghimpe în coasta lor, un spin în deget sau, pur și simplu, un obstacol ce trebuie doborât cu orice preț. Urăsc sub imperiul zâmbetului.
  9. Dețin o atitudine vicleană (tot sub masca zâmbetului). Îmbină rictusurile cu zonele calde ale feței. Sunt ambițioși de felul lor, însă plini de aparențe. Adesea răzbunători din cauză că nu pot modula informația care nu oferă logică pentru sistemul lor de valori, credințe, așteptări etc. Se acoperă ei între ei, în scopuri tacite de recompense viitoare.
  10. Dacă cineva îi critică, pe drept sau nedrept, au luat foc. Ceilalți devin dușmani. Pe față sau tacit. Cameleonizată în propria-i ogradă, persoana narcisică suferă când nu îi sunt apreciate eforturile de a-ți intra în grație. Pentru că tu l-ai simțit și ți-ai dat seama că empatia lui este una rece, nu una reală (caldă). Emoțiile lui sunt interfețe și interpuneri ale unei personalități aparent armonioase sau care încearcă din răsputeri să arate întocmai.

narc1_0

Granița dintre narcisismul normal și narcisismul patologic? Stă în răspunsul dintre narcisismul funcțional social eficient și adaptativ, care nu ciupește din rănile narcisice ale altora și narcisismul disfuncțional social, neadaptativ, a cărui atitudine rănește pe cei din jur și autorănește (se ciugulește și autosabotează). Se întrevede, astfel, un tip intermediar de narcisism: narcisismul temperat (sau mascat), cu pusee accentuate distructive în situațiile de criză.       

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s