OBIECTIFICAREA ȘI OBIECTIFICAREA SEXUALĂ. ACEEAȘI MONEDĂ, FEȚE DIFERITE


Când îl tratezi pe celălalt ca pe un obiect, vorbim de obiectificare. Întâlnim tot mai des în viața de zi cu zi.

Când îl tratezi pe celălalt ca pe un obiect sexual, vorbim de obiectificare sexuală.

Cum îți dai seama că ești obiectificat sexual? Iată câteva exemple tipice că cineva te reduce sau te-a redus la stadiul de obiect!

  1. privitul corpului femeilor/bărbaților
  2. fluieratul femeilor/bărbaților
  3. claxonatul femeilor/bărbaților
  4. comentarii sexuale la adresa femeilor/bărbaților
  5. fotografierea corpurilor femeilor/bărbaților fără aprobarea acestora
  6. comentarii sexuale la adresa femeilor/bărbaților
  7. glume cu tentă sexuală
  8. imagini sexualizate prezentate în mass-media sau pornografie (părți ale corpului, de unde și „parțialismul”)
  9. hărțuirea sexuală
  10. violența sexuală (cf. Boza, 2016).

Conform teoriei obiectificării, bărbații sau femeile care se lasă tratați ca obiecte, respectiv obiecte sexuale suferă de „autoobiectificare”. Mai concret, dacă observatorul m-a identificat social, în mulțime, ca obiect sau obiect sexual, preiau perspectiva lui și mi-o asum inconștient, în: comportament, vestimentație, limbaj, relații interpersonale, relații afective, procesare informațională, atitudine, poziționare socială, provocări, atitudini de risc etc. Cu cât privim mai abitir, în prezent, către „zoon politikon”, cu atât mai mult ni se conturează – din atitudinile, comportamentul, vestimentația, limbajul, relațiile afective, procesarea informațională, provocările, atitudinile la risc etc.  profilul unui varan (criminologic) cu trompă de elefant, spate de rinocer, ochi de bufniță, gât de girafă, aripi de uliu, dinți de rechin.  

 

Stările psihologice negative

Sunt mai diverse și mai multe la femei comparativ cu bărbații. Mai mult, femeile care experimentează stări psihologice negative tind să înregistreze consecințe adverse din cauza faptului că-și identifică propriul corp ca obiect, respectiv obiect sexual („autoobiectificarea ca trăsătură”). Asocierea între autoobiectificare și rușine, de exemplu, este resimțită atât de femei, cât și de bărbați. 

Concret, autoobiectificarea presupune mai multe efecte negative:

  1. intensifică sentimentele de rușine asupra propriului corp;
  2. intensifică anxietatea referitoare la propriul corp;
  3. scade conștientizarea cu privire la stările corporale interne;
  4. reduce posibilitatea persoanei de a se afla în starea plăcută și creativă de „flux” sau „flux continuu”.

Autoobiectificarea este definită ca o conștiință de sine mai specială, în care o persoană, bărbat sau femeie, își vede corpul ca aparținând mai mult altora și mai puțin pentru sine. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s