TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE. DE LA PSIHOLOGIE CLINICĂ LA PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHIATRIE CLINICĂ (I)


 

În DSM V (Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale), tulburarea de personalitate borderline ocupă un loc la fel ca toate celelalte tulburări. Nu este o tulburare de personalitate „grea”. Este o tulburare de personalitate fatală atât pentru posesor, cât și pentru cei care intră în contact cu astfel de persoane. Este considerată „kilometrul 0” în psihologia clinică.

Indivizii borderline nu vor să fie ajutați. Niciodată. Nu recunosc nimic din ce înseamnă… boala lor. Da, pentru că vine un timp în relațiile interpersonale când ține de patologie; deci, boală psihică. Indivizii care refuză să înțeleagă situația în care se află, la un moment dat, vor decompensa. Peste 1, 3, 5, 7, 10 sau 15 ani vor claca psihic, emoțional, afectiv, comportamental pentru că nu vor recunoaște niciodată că ei au, într-un fel sau altul, probleme.

Pe ei toată lumea îi știe de bine, îi vorbește frumos, îi apreciază și chiar îi iubește. În subsidiar, se ascund o stimă, o imagine și un sentiment de sine slab, scăzut, cu care ei nu pot opera decât în sens manipulator și adaptativ fiecărui context social. O personalitate borderline este precum o tiribombă care, când se pune în mișcare, te face să crezi că lumea este a ta, iar când se oprește, să te simți complet năucit, amețit, euforic, cu iluzia că lumea toată este a ta și că îți stă la picioare. Tocmai pentru că există această imagine de sine scăzută, personalitatea borderline va căuta să cadă mereu în picioare, el nefiind vreodată vinovat de ceva (!). Nu-și va cere scuze niciodată pentru că nu are de ce (!). Altul/celălalt este, mai întotdeauna, vinovat (!). Dacă îndrăznești să-i scoți în evidență aspectele ce țin de personalitatea lui, se transformă: din idealizarea în care te afli devii automat, la polul total opus, un nimic (devalorizarea). Vei fi tratat ca un dușman care a îndrăznit să atenteze la înălțimea soclului pe care se vede/s-a urcat individul borderline (reacții puternice/intense de furie și mânie).

Iată de ce trebuie să ai mare grijă cu persoanele care întrunesc simptomatologia personalității borderline (în traducere, „la graniță”, „la limită”)!

 

„Caracteristicile tipice ale tulburării de personalitate borderline sunt instabilitatea imaginii de sine, a obiectivelor personale, a relațiilor interpersonale și afectelor, însoțită de impulsivitate, comportament riscant și/sau ostilitate. Problemele caracteristice sunt evidente în ceea ce privește identitatea, autocontrolul, empatia și/sau capacitatea de apropiere, așa cum vor fi descrise mai jos, alături de trăsăturile specifice inadaptate din domeniile Afectivitate negativă, Antagonism și/sau Dezinhibiție.

 

Criterii de diagnostic propuse

A. Alterări moderate sau mai severe în funcționarea personalității, manifestate prin probleme caracteristice în două sau mai multe din următoarele patru domenii:

  1. Identitate: prezintă imagine de sine slab dezvoltată sau instabilă, asociată adesea cu autocritică exagerată; sentimentul cronic de vid interior; prezintă stări disociative în condiții de stres.
  2. Autocontrol: instabilitate în ceea ce privește obiectivele, aspirațiile, valorile sau planurile legate de carieră.
  3. Empatie: capacitate redusă de a recunoaște sentimentele și nevoile celorlalți, asociată cu hipersensibilitate interpersonală (are tendința de a se simți jignit sau insultat); îi apreciază selectiv pe ceilalți, favorizând atributele negative și vulnerabilitatea.
  4. Intimitate: are relații apropiate intense, instabile și conflictuale, care se evidențiază prin neîncredere, nevoi permanente și preocupări anxioase legate de abandon real sau imaginar; relațiile apropiate sunt deseori privite ca extreme, când idealizate, când devalorizate, alternând între implicarea excesivă și negare.

B. Patru sau mai multe din următoarele șapte trăsături de personalitate patologice, dintre care cel puțin una trebuie să fie (5) impulsivitatea, (6) comportamentul riscant, sau (7) ostilitatea:

  1. Labilitate emoțională (un aspect al domeniului Afectivitate negativă): trăiri emoționale instabile și modificări frecvente de dispoziție; emoții ușor de declanșat, intense și/sau disproporționate față de evenimente și situații.
  2. Caracter anxios (un aspect al domeniului Afectivitate negativă): sentimente intense de nervozitate, tensiune psihică sau panică, apărute frecvent ca reacție la stresul interpersonal; este îngrijorat cu privire la efectele negative ale unor experiențe anterioare neplăcute și ale unor perspective negative; se simte înfricoșat, neliniștit și amenințat de incertitudine; frica de a fi pus în dificultate.
  3. Anxietate de separare (un aspect al domeniului Afectivitate negativă): frica de a fi respins – și/sau frica de separare – de persoanele de suport, asociată cu frica de dependență excesivă și de pierdere totală a autonomiei.
  4. Deprimare (un aspect al domeniului Afectivitate negativă): se simte deseori la pământ, nefericit și/sau lipsit de speranță; îi este dificil să-și revină dintr-o astfel de dispoziție; este pesimist cu privire la viitor; sentiment pervaziv de rușine; sentimente de inferioritate; idei și comportament suicidar.
  5. Impulsivitate (un aspect al domeniului Dezinhibiție): acționează sub impulsul momentului ca răspuns la stimuli apăruți brusc; acționează în funcție de dispoziția de moment, fără a avea un plan sau fără a lua în calcul consecințele; are dificultăți în stabilirea și realizarea unor planuri; are senzația de presiune și un comportament de auto-vătămare ca răspuns la disconfortul emoțional.
  6. Comportament riscant (un aspect al domeniului Dezinhibiție): se angajează în activități periculoase, riscante și cu potențial de auto-vătămare, fără să fie necesar și fără a ține cont de consecințe; nu ia în seamă propriile limite și neagă realitatea pericolului personal.
  7. Ostilitate (un aspect al domeniului Antagonism): prezintă sentimente de mânie persistente sau frecvente; mânie sau iritabilitate ca răspuns la aluzii sau jigniri minore”.

 

În plan social, individul borderline nu are capacitatea de a-și recunoaște simptomele, iar când altul i le aduce la cunoștință, le refuză vehement (reproșul „Încerci să mă scoți nebun(-ă)! Cu mine nu-ți merge” e la ordinea zilei). Nu se va lega de aspectele care pe tine te deranjează în interacțiunea cu el, ci de aspectele care pe el îl deranjează în interacțiunea cu tine. Însă atâta vreme cât el privește totul în sens manipulator și inflexibil, ce îl deranjează pe el este infinit mai important, mai autentic, mai acut și mai stringent. Problemele și nevoile altuia pot aștepta; ale lui sunt cele mai importante, acum. NOW! Nu suportă să fie amânat, să stea pe la cozi… Astea nu sunt pentru el. Nu se identifică cu gloata și nici nu suportă același tratament. Superioritatea afișată zilnic, sub expresia corectitudinii și a unui înalt nivel de înțelegere a problemelor, este menită să ascundă un tipar emoțional de a ochi breșa necesară depunerii ouălelor altruismului. Nimic din ceea ce face gratuit sau altruist o astfel de persoană nu este la voia întâmplării. Întotdeauna, dar întotdeauna, va aștepta ceva la schimb. Dacă nu i se va oferi la momentul când el dorește, celălalt va fi arătat cu degetul, va fi umilit, jignit, pus la colț, „bun de nimic” etc.

La granița psihologiei clinice cu psihopatologia clinică și psihiatria, individul borderline prezintă trăsături mai accentuate de personalitate care nu-și rezolvă armonia în relația cu sine, recte cu ceilalți. Mereu în conflict cu sine, cu imaginea de sine, cu respectul și cu stima de sine, individul borderline va avea tendința de a-i subestima permanent pe ceilalți pentru a-și putea lăsa, fără milă, pantoful peste grumajii lor. Studiile arată că, după felul în care stingi țigara în scrumieră sau sub pantof (admițând că l-ai aruncat pe jos), poți identifica tipul de personalitate al unui individ. Borderline-ul are tendința de a-l strivi.

Individul borderline caută să strivească, sub un zâmbet frumos, plin de lumină, seducător dar superficial/fals, șarmant (dar superficial), tot ceea ce este autentic în celălalt. Caută să fie adulat în cercul în care se desfășoară, sub pretexul lucrurilor care trebuie să meargă ca la carte. Impune respectul prin scrutarea cu privirea. Va pedepsi ori decâte ori va avea posibilitatea pentru a compensa reacțiile Egoului său imatur.

DSM V arată că aproximativ 75% din persoanele diagnosticate cu tulburare de personalitate borderline sunt femei.

Contact

office@alinles.ro

  0758 806 541

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s