ORGOLIUL SI „GANDIREA FALSA”: INGREDIENTE ALE SIMPTOMATOLOGIEI PERSOANEI CU DELIR NEHALUCINATOR. RELATII INTIME, AVOCATI, EXPERTIZE (IV)


Literatura de specialitate clinică subliniază că paranoia nu este, în general, tratabilă. Și nu pentru faptul că delirurile de interpretare, de gelozie, de persecuție, de grandomanie (bazat pe o rană narcisică) nu ar putea fi destructurate, ci pentru faptul că:

 

  1. delirantul nehalucinator (cel care își potrivește puzzle-ul informațiilor deținute pe cale licită/ilicită, conform unor convingeri fixe eronate) nu are conștiința bolii;
  2. nu acceptă că delirul poate fi și nehalucinator, nu doar halucinator;
  3. nu acceptă că delirul, în sfera funcționalității sociale normale, include aspectul de „convingeri fixe” nehalucinatorii;
  4. delirantul nehalucinator își ia „cămașa normalității” în relațiile cu ceilalți, de altfel, pentru a-și atinge scopul (poate aplica sloganul „Divide et impera!” – conștient/conștientizat și/sau inconștient/neconștientizat – pentru a controla, ulterior, mai bine situația);
  5. delirantul nehalucinator nu conștientizează splitarea din el, care se răsfrânge asupra gândirii, comportamentului, voinței, relațiilor interpersonale, controlului impulsurilor etc.;
  6. delirantul nehalucinator îți spune ție că ești psihopat, nebun și că știe el ce ai făcut, amenințând că va pune la dispoziția instituțiilor dovezi care să ateste punctul lui de vedere;
  7. delirantul nehalucinator își poate monitoriza slăbuț indicele agresivității, mizând pe ideea că lumea îl cunoaște, îl respectă, însă în timpul liber, „toți sunt o apă și-un pământ”, și în politică, și în alte sisteme/instituții;
  8. delirantul nehalucinator apelează la iubirea din adâncul ființei pe care o mai poartă persoanei iubite pentru a-și alimenta/proiecta ura împotriva celui/celor care „au complotat” împotriva lui;
  9. delirantul nehalucinator, prin convingerile sale fixe asupra unei realități subiective, convinge și pe alții, din diferite instituții, să meargă pe pista scenariilor lui;
  10. delirantul nehalucinator este intimidant în modul de exprimare, astfel că nu lasă loc unei logici coerente, bazată pe dovezi clare, științifice, informatice, cibernetice etc.; „capsa” lui este pusă pe un scenariu surprins adesea din informatii ilicite, cu care operează doar în cercul de prieteni sau instituțional, unde simte că este sigur pe el și că poate manipula gândirea de lucru a celor implicați, în direcția dorită de el;
  11. delirantul nehalucinator (cel mai important!) folosește informații din timpul petrecut cu celălalt, în urma eșecului în relație, pe care mai apoi le basculează, în varianta proprie, cunoscuților și apropiaților tăi/săi;
  12. delirantul nehalucinator îți urmărește fiecare mișcare în mediul online, după care, la intervale scurte de timp, postează mesaj (sau trimite email) cu conținut apostrofator și/sau amenințător, apelând la „conștiință”;
  13. delirantul nehalucinator, prin prisma splitării lui clinice (ruperii, împărțirii, clivajului, adică a felului cum modul de a gândi/acționa îi este „tăiat” în două), convinge prin mesajul dur pe care îl transmite (mesaj cu bază în iubirea proiectată în ură), mai ales la nivel de limbaj: când de mahala, când apelând la Dumnezeu și la dreptatea Lui;
  14. delirantul nehalucinator are probleme grave de testare a realității;
  15. delirantul nehalucinator îți aruncă în față propria versiune de interpretare a realității, fiind convins din informațiile, convingerile fixe și concluziile deținute că ești împotriva lui (delir de interpretare), că îl denigrezi (delir de persecuție), că ai început un complot împotriva lui alături de un terț (delir de persecuție + delir de gelozie), că nu îl respecți (delir narcisic). 

 

Acum, ce trebuie să înțelegem este că, la români, paranoia capătă și „virează către un materialism vulgar” (Romila, 2004), cu note adesea de revendicare pasională a lucrurilor. Deliranții nehalucinatori nu au nicio străfulgerare în a-ți solicita, apelând la motive manipulatorii și josnice, retrimiterea lucrurilor, chiar dacă ele au fost, cândva, oferite cu titlul de „cadou”. În revendicare, persoana cu delir interpretativ/grandoman/geloziv/persecutoriu nehalucinator poate să nu mai recunoască statutul de cadou și să-l inventarieze sieși și celorlalți sub titulatura de „împrumut”. Acest aspect ține de mitomanie (minciună), dar și de clinica mistificării adevărului. A prezenta lucrurile într-o lumină care să-ți ofere avantaje de imagine într-un anumit context, de persoană onorabilă, indiferent de mijloacele/cuvintele/stările de fapt/trăsăturile de personalitate la care ești nevoit să apelezi!     

 

Iată, pe scurt, ce dă societății orgoliul persoanei cu delir nehalucinator (cf. Romila, 2004):

  1. rigiditate;
  2. susceptibilitate;
  3. agresivitate;
  4. duritate;
  5. pedanterie;
  6. sfidare;
  7. ironie sistematică;
  8. critică fără autocritică;
  9. mistificările;
  10. impostura;
  11. atitudinea distantă, rece, oficială;
  12. dispoziția întunecată (indispoziția tocmai pentru a ține la distanță);
  13. „tendința de a face totul în numele valorilor maxime (poți crede că e un tip foarte mare în funcție de ideile pe care le vehiculează; în timp ce populația numește pe maniacal «fudul», adică un încrezut de tip hahaleră și nu îi acordă prea mare importanță, paranoiacul e considerat un om fără suflet, fanatic, cu diavolul în suflet, deși el se vrea un Dumnezeu)”;
  14. nemilos;
  15. necruțător;
  16. răzbunător;
  17. „demascator (își poate măsura puterea prin câți a băgat la pușcărie”, sau cu câți a mers până la Curțile de Apel, sau cum a pus punctul pe „i” de fiecare dată etc.);
  18. om de sinteze fără analize;
  19. nu are răbdare să studieze;
  20. „se autoprezintă ca un om calm, dar toți știu că dacă e atins la coarda sensibilă e un om coleros” (mânios/furios);
  21. „e un apologet, adică fie spune că omul X e „pâinea lui Dumnezeu”, că poți avea încredere totală în el, fie opusul, că e un detractor”, un om de nimic, chiar un neom. Ostilitatea, ca atitudine, reflectă inflexibilitatea. Adică un mod de gândire în „alb sau negru”, „totul sau nimic”, care nu acceptă profunzimile, nuanțele, realitatea din spatele Adevărului. Pentru că adevărul persoanei cu delir nehalucinator în direcția persecuției, grandomaniei, geloziei, interpretării/falsificării realității este în permanență cosmetizat, mistificat, confabulat, distorsionat negativ, contorsionat.

 

Astfel, produsul finit este unul răstălmăcit atât pentru propriul Ego, cât și pentru cei cu care delirantul nehalucinator intră în contact.

De reținut este faptul că persoana cu delir de interpretare/persecuție/grandomanie/gelozie nu suportă (ușor) eșecul. Firea ei înclinată spre conflict, rebelă, extrovertă, justițiară se va impulsiona „până în pânzele albe”.  

 

AVERTISMENT

Orice asemănare cu persoane sau fapte din viața reală este pur întâmplătoare.  

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s