DELIRUL DE INTERPRETARE: DELIR DE FALSIFICARE. RELATII INTIME, AVOCATI, EXPERTIZE (III)


Delirul de interpretare este inclus in categoria delirurilor paranoiace. Capgras ii mai spune si „nebunie rezonanta”. Poate fi componenta din mecanismul pasional, adica sa fuzioneze cu pasionalul, cum poate fi studiat si separat.

Momentul perceptiei delirante se produce cand „dintr-o perceptie reala se infereaza un concept eronat”. Aceasta este, pe scurt, definitia interpretarii (Dromard). Dar ce presupune aceasta inferenta? 2 aspecte: atat mecanismul logic de inductie (de la particular la general), cat si cel de deductie (adica de la general la un alt general). Aici trebuie sa avem foarte mare grija pentru ca, intreaga cheie a intelegerii delirului (nehalucinator) de interpretare vine pe un fond de frustrare initiala ce-i creeaza persoanei cu delir (nehalucinator) „un fel de angoasa cronica pe care el o supracompenseaza prin agresivitate” (Romila, 2004). Deci tot ceea ce se interpreteaza pleaca, in mod concret, de la o perceptie reala, dar o convingere eronata asupra problemei.

Cum spuneam in postarea anterioara, nu se critica ipoteza de ajungere la o concluzie, ci cea de plecare. Astfel ca, erorile care se produc, se produc in lant, „un sistem impins pana la ultimele consecinte”. Cu alte cuvinte, absolut orice se poate interpreta. Nu o interpretare in sensul normal al psihologiei, ci o interpretare de tip falsificator. Falsificarea realitatii plecand de la premize gresite, false, eronate. Altfel spus, „orice poate fi falsificat” in interpretare. De unde si concluzia specialistilor in psihologie clinica, psihopatologie clinica si psihiatrie ca, „toate incep sa capete un sens cand nu au niciun rost” (Romila, 2004).

Orice, dar absolut orice, va putea fi o interpretare daca esti o persoana dispusa la tendinta/predispozitia delirului de interpretare. El vine pentru a-ti asigura un gol, pentru a da certitudine scenariilor imaginare. Delirul de interpretare este apropiat atat delirului pasional, dar, specialistii in psihiatrie avertizeaza ca, in cele mai multe cazuri, „e mai vecin” schizofreniei paranoide. Adica, pe baza convingerilor fixe, a unor frustrari, a unor proiectii „de ajungere” plecand de la unele „de plecare”, se completeaza un scenariu, imaginar, neavand baza materiala logica in concret, care confera sens interpretativ in functie de nevoile afective, fiziologice, sociale, spirituale, financiare ale delirantului, fie halucinator (sfera psihiatriei), fie nehalucinator (sfera psihologiei, psihologiei clinice, psihopatologiei clinice).

Trecerea de la o interpretare la alta se numeste, in limbajul de specialitate (Clérambault), „in retea”, si nu „in sector”. „(…) deci aceștia sunt capabili sa-si sporeasca reteaua intr-un mod imprevizibil si nu numai pe o revendicare pasionala…”. Ceea ce este de retinut este faptul ca, delirantul pasional (gelosul) se comporta perfect normal intr-o relatie unde nu apare un al treilea. Pasiunea lui este una incadrata in limitele normalitatii, fiind prezent alaturi de tine intr-o maniera relativ normala. Cand intervine un tert, intervine in fapt, competitorul, rivalul (delirul de gelozie) care trebuie eliminat/anihilat cu orice chip, dar si teama – reala sau/si imaginara – de abandon. Se reactiveaza, in schimb, forta de seductie care nu vizeaza strict persoanele de gen masculin, ci si persoanele de genul feminin care o pot ajuta sa-si atinga telul. Miza este controlul, distrugerea celuilalt/celorlalti, a avea ultimul cuvant.   

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s