SINDROMUL OTHELLO vs SINDROMUL DALILA. RELATII INTIME, AVOCATI, EXPERTIZE (II)


Sindromul Othello, de maximă gelozie irațională a bărbatului față de femeie, pentru care nicio explicație nu este rațională, nu are o bază logică și nu stă în picioare, vine în oglindă cu Sindromul Dalila, al femeii seducătoare și dominante față de bărbat, care dorește răzbunarea inconștientă pe bărbat, ca proiecție de gelozie asupra tatălui pentru ceea ce îi oferă mamei, pentru persecuția exploatării de mic copil, dar și ca dorință de succes a bărbatului, a lucrului până la epuizare, ca mai apoi să fie mai ușor de răpus.

Definiția dată de Kraepelin paranoiei a rămas până în ziua de astăzi: „Delir cronic sistematizat nehalucinator, care se instalează insidios, de cauză internă, cu păstrarea ordinii, coerenței și clarității în gândire, voință și acțiune”, chiar dacă termenul în sine e folosit pentru prima oară la 1818, atribuindu-i-se lui Heinroth.

Am sistematizat, cumva, principalele teme și componente, deopotrivă, ale celor două sindroame. Cele două sindroame sunt complementare, teoretic și practic, prin (Shengold, 2017; Romila, 2004):

  1. delir de interpretare

„(…) chiar conduita normală este suspectată. Dacă partenerul continuă o viață relativ normală, dar aparent independentă de problematica gelosului, înseamnă că nu îl iubește îndeajuns, ceea ce după o logică simplă și destul de răspândită înseamnă implicit că «are pe alta/altul». Și atunci, orice direcție ar lua conduita partenerului, poate fi considerată ca o infidelitate. Dacă pleacă de acasă sau stă acasă, dacă se îmbracă frumos sau nu, dacă se spală sau nu, dacă vorbește cu cineva la telefon, dacă a fost salutat pe stradă. Dacă poartă notițe neclare, numere de telefon, adrese, dacă a cumpărat ceva fără să știe partenerul, dacă are bani sau nu îi are, toate pot deveni obiectul unor discuții în care gelosul vrea să impună ceea ce pentru el este evident, iar pentru partener este curată nebunie”.

2. delir de gelozie (erotomanie; gelozie posesivă; gelozie patologică, mână în mână cu revendicarea pasională a lucrurilor)

„Gelozia patologică constituie un alt exemplu de revendicare pasională. E vorba de apariția nefondată a unei infidelități a partenerului, care determină un proces paranoiac îndelungat de cercetare, acumulare de probe, stoarcere de confirmări și pedepsire uneori cu suprimarea vieții partenerului pentru această presupusă faptă. Desigur că în inconștientul oricărui cuplu există destule aspecte neclare în legătură cu posibilele relații și sentimente ale partenerului față de o a treia persoană. Mai mult decât atât, triunghiul conjugal, ca fapt neadmis, dar care e la ordinea zilei și alimentează zvonurile, scandalul și teatrul de mâna a treia, constituie o forță, o prejudecată care alimentează și falsifică judecata anumitor parteneri. Viitorul gelos are un sentiment de inferioritate și de nepotrivire cu partenera, fie din cauza vârstei, fizicului, profesiei, fie din cauza scăderii lui prin oboseală și alcool”.

3. delir de persecuție

„Lăsând la o parte complicațiile sociale posibile ale vieții umane, complicații reale, distorsiuni posibile ale dreptului, ale autorităților etc., paranoiacul nu-și capătă toată dreptatea fiindcă el o vrea pe toată și atunci când vede că nu merge, folosește căi de persecuție, devine un persecutor: intimidează, amenință, lovește, denunță continuu, vânează toate greșelile celorlalți și se bucură dacă sunt dați jos; uneori își pune în sarcină lui și lucruri care se întâmplă ulterior și nu mai au nicio legătură cu el, dar le consideră tot o urmare a sesizării lui, de exemplu”.  

4. delir de narcisism

5. suspiciune, neîncredere în ceilalți

6. ostilitate (să nu uităm că este o atitudine!)

7. agresivitate

8. judecată falsă

9. psihorigiditate

10. dezvoltare „în colț” (de realitate)/hiperspecializare pe un sector de Real/paranoia pasională

11. megalomanie

12. pistă falsă

13. falsă generozitate

14. puterea de convingere și de contaminare a celorlalți

15. inflexibilitate

16. înclinat spre a nu face compromisuri

17. cverulență (în limbaj comun, aplecarea spre a intenta procese, a sesiza organele de poliție, a depune plângeri/procesomanie)

„Procesul conține persecuția, adică paranoiacul luptă pentru dreptate, pentru restabilirea adevărului, punerea lucrurilor la punct și pedepsirea vinovaților, deci sintagme cu care încheie orice avocat o pledoarie. Paranoiacul e însă contestat din cauza judecăților de plecare, nu din cauza celor de ajungere. El trage concluzia că s-a făcut o nedreptate, judecând fals premiza. Această primă judecată – trebuie să ai o experiență umană, de viață socială foarte serioasă ca să-ți dai seama dacă e falsă sau nu; toți cei care nu o au, îi dau dreptate. Îi spun paranoiacului: „luptă, domnule, că vei câștiga! ai dreptate!”

    18. abuzuri din copilăria timpurie/adolescență/perioada de adult

    19. altruism mascat de alte interese inconștiente/neconștientizate

    20. distorsiuni negative asupra realității

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s