CAMPANIA ZIARULUI „ADEVĂRUL” OPREȘTE LA CRIMINOLOG, RESPECTIV PSIHOLOGUL CRIMINOLOG!


Este nemaipomenit, și niciodată prea târziu!

Când spuneam în 2014, pentru anii 2012-2013, ca și criminolog, respectiv psiholog criminolog, că România are peste 50% cazuri cu A.N. (autori necunoscuți), era pentru pereții sociali, autiști de felul lor.

Când spuneam în 2014, pentru anii 2012-2013, că una-i criminologul și alta criminalistul în cercetarea de la fața locului, n-a percutat nimeni din sistem.

Când spuneam în 2013, 2014 (cartea nr 5), 2015 și 2016 (cărțile nr 11 și 12), în toate cărțile mele legate de criminalitatea din România, că va veni MOMENTUL când PSIHOLOGUL CRIMINOLOG va trebuie să fie pe lângă fiecare judecător, respectiv judecătorie, respectiv procuror, respectiv procuratură, cameleonii sociali și-au întors privirile spre… Amurgul sistemului.

Iată că în campania „Adevărul” este scoasă la iveală o BREȘĂ enormă din sistem care se numește lipsa de viziune și chiar de nepăsare/răutate gratuită la adresa nu doar a victimelor cazurilor cu A.N., ci și a mea, a ta, a noastră. Pentru că A.N. funcționează disfuncțional cu mine în societate, cu tine poate mâine acasă sau în magazin, cu noi în societate la fiecare pas.

În interviul din 2014 pentru Esquire, exprimam foarte clar: o crimă este a tuturor, ne place sau nu ne place.

Mai mult, găsești în fiecare lucrare de-a mea pe care o poți extrapola și denumi „conștiință socială”. Iată câteva fragmente!

coperta-criminologie-si-psiho-criminologica-coperta-fata-verso-jpgSă ne naştem mai aproape de buza infracţionalităţii poate deveni realitatea unui joc de rol pe care omul cotidian este invitat de către societate – în mod liber şi forţat (paradoxal!) – să-l joace.  Implicarea naturii (avem în vedere Divinitatea prin prisma căreia nimic nu se petrece la voia întâmplării) într-un mediu aplecat înspre devianţă (împinsă până la infracţionalitate) conferă o certitudine de bază: războiul pentru libertate nu este gratuit. În acest caz, tot ce nu este gratuitate prefigurează un melanj de doze vagi, timide, complexuale, confuze de interes pentru un raport echilibra(n)t (de normalitate) din partea celui în cauză.

Devianţa nu este sinonimul infracţionalităţii, chiar dacă cea din urmă are la bază devianţa.

CRIMINOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE CRIMINOLOGICĂ

Delincvență. Psihopatologie. Criminalitate

Pluridisciplinaritatea perspectivelor pentru înțelegerea

crimei, criminalului și criminalității

Ed. Oscar Print, 2013

Alin Les - Psihologie criminologica 2014Rezolvarea crimelor în România intră într-un procentaj de 20-25% ― 40-45%; până la 100% vorbim de crime cu A.N. (autori necunoscuți). Majoritatea specialiștilor care lucrează în instituțiile statului român, cât și în cele ale Ministerului Administrației și Internelor nu este, cu adevărat, îngrijorată de aceste cifre. Politic vorbind, nu ne interesează aceste cifre. Național, nici atât. Psihanalitic abordând problema, ne aflăm în fața unei uri de sine care se transmite, fără eșec, transgenerațional (Vasile Dem. Zamfirescu). Psihologic, suntem în poziția de a confunda constructul irațional denumit „stimă de sine” cu „acceptare necondiționată” (D. David), ceea ce împinge efectele dincolo de situațiile-limită.

Această carte, sub forma unor „note”, nu este exhaustivă nici pe departe. Ea reprezintă, mai degrabă, o poziție care încearcă să reflecte un determinism: orice decizie individuală sau colectivă afectează, într-un fel, capacitatea de exercițiu a celuilalt/celorlalți.

PSIHOLOGIE CRIMINOLOGICĂ

Individul și mulțimea în note, impresii și realități subiective

Ed. Oscar Print, 2014

alin-les-psihologie-criminologica-acadConcret, suntem în impas cultural la nivel național. Chiar dacă avem cărți cărora li se face un marketing impresionant, doar puțini sunt cei care își arogă gena culturalizantă. Puțini citesc și, și mai puțin sunt cei care reușesc să pună în aplicare. Acel „rest” se ocupă, cu ajutorul politicului, economicului și socialului anomic contemporan, mai departe, de devianță, de delincvență și de criminalitate. Când am afirmat că ancora socială a criminologiei este cultura, am avut în vedere (in)capacitatea politicului de a se infiltra în problemele ce țin de prevenție, de sănătatea mentală a populației, așa cum o face atât de prezent Franța, Germania, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Statele Unite etc.

PSIHOLOGIE CRIMINOLOGICĂ

Caiet de documentare și elemente de psihodiagnostic

în științele criminale

Ed. Pro Universitaria, 2016

varianta 1 (2)Cred cu tărie că psihologia criminologică este liantul perfect de înțelegere a mecanismelor sociale de trecere la act. Nu este deloc întâmplător că am decis să continui seria de diagnostice sociale cu încă un volum. Fiecare zi petrecută în cabinetul privat sau pe teren îmi redă o certitudine întemeiată între pereții mei cognitivi și afectivi: aceea că societatea este încă putredă, că omul este aparent înnobilat de ideea prevenției, că politicile penale de la vârful instituțiilor guvernamente și președențiale sunt vitrine în care încă putem să ne admirăm gonflabilitatea și caricatura deciziilor. Suntem atât de în urmă față de Occident! Atât de „mituitori” ai adevărului concret! Atât de mici în a recunoaște că necesitățile unei societăți au legătură cu interesul direct pe care îl acorzi membrilor ei!

PSIHOLOGIE CRIMINOLOGICĂ

Dinamici sociale, politice și culturale în criminalitatea

națională și internațională

Ed. Sitech, 2016

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s