ABUZURILE FIZICE SI PSIHOLOGICE SUNT CA NISTE CIOCANE PNEUMATICE: ORI ITI AMINTESTI ZGOMOTUL LOR, ORI SIMTI CUIELE PERCUTOARE. INDIFERENT CA ESTI VICTIMA SAU AGRESOR, INDIFERENT DE TIMP… INDIFERENT DE VARSTA


Abuzul fizic si/sau psihologic nu este o jucarie de care sa nu-ti amintesti daca te jucai sau nu cu ea cand aveai 5/6 sau 9 ani. 

Abuzul fizic si/sau psihologic nu este un moft cu care sa te joci ca adult. Mai mult, sa si scrii o carte pe care sa o lansezi la Bookfest. 

Abuzul fizic si/sau psihologic este si va ramane de-a pururi o trauma (cu atat mai mult daca poate fi probat/dovedit).

Cred ca in viata fiecarui om in anumite perioade si in viata multor oameni in toate perioadele intre pruncie si batranete, unul dintre elementele dominante este dorinta de-a fi in interiorul cercului local si teroarea de a fi lasat pe dinafara. […] Dintre toate pasiunile, pasiunea pentru cercul interior este cea mai abila in a-l determina pe omul care nu este inca foarte rau sa faptuiasca lucruri foarte rele (C.S. Lewis, „The Inner Ring”, 1944).

Cazul gimnastei Maria Olaru

Am de precizat două aspecte.

1. Abuzurile fizice si psihologice nu servesc interesului victimei, ci al agresorului/abuzatorului. Cand afirm acest lucru, plec de la prezumtia de nevinovatie a antrenorilor Belu si Bitang, dar si de la unele realitati descriptive regasite intr-un volum ce va aparea la un targ de carte din Romania. Este de asteptat sa curga multa cerneala sau mult batut in taste. Nu acest lucru ma intereseaza. Ce ma intereseaza ca psiholog, dar si ca expert criminolog este abuzul, in toate formele lui. Pot spune ca, in cazul Mariei Olaru, gasim abuzul fizic, psihologic/emotional (cunoscut si ca „viol emotional”), dar si manipularea alaturi de perceptia eronata a intelegerii parintilor in privinta succesului.  

(a) abuzurile fizice si emotionale raman panoul de publicitate al memoriei afective si de lunga durata. Abuzul fizic si cel emotional se intrepatrund cu manipularea si dorinta de mai bine ale celuilalt ca substitut pentru scopul tau. Bataia devine, in fond, „corectia educativa” pentru ca motivatia si trebuintele tale, ca agresor, depasesc sfera de intelegere a victimei, pe de o parte. Pe de alta parte, ura, furia si mânia agresorului in cazurile de abuz acopera o nevoie personala. Vorbim, adesea, de o tulburare de personalitate in spate. Adica, din perspectiva psihologica, de o deformatie de caracter. Sau despre o transformare a acestuia.

Motivele si trebuintele care de obicei ne sunt utile pot sa ne duca la pierzanie daca sunt starnite, amplificate sau manipulate de forte situationale pe care nu le recunoastem ca fiind puternice. De aceea raul este atat de penetrant (Philip Zimbardo, 2009). 

(b) parintii care isi doresc cu orice pret succesul copiilor lor sunt complicii pretului succesului, indiferent ce presupune metodologia succesului. Un parinte nu se poate autoexonera moral cand afla ca bataia si umilintele sunt principii de etica olimpica. Cu alte cuvinte, daca afli ca fetita ta este batuta la antrenament, daca afli ca fetita ta este umilita la antrenament, daca afli ca fetita ta este manipulata la antrenament, atunci indicele de culpabilitate trebuie luat in considerare si in ceea ce te priveste, ca parinte. Succesul prin manipulare este un succes al groazei pentru copil. Nu sta nimic in picioare pentru el decat o teama, o frica, o anxietate dublata si triplata patologic afectiv cu care trebuie sa-si imparta patul noaptea. Parintele de Romania, cel de acord cu abuzurile (pentru ca la randul sau a fost abuzat de ai lui), asa cum o arata si statisticile judiciare internationale (unde 90% dintre abuzuri reprezinta cifra neagra a nedescoperirii acestora, cf. http://www.copii.ro), are in ADN-ul sau social ideea de abuz ca metoda de corectie. Transferul la antrenori reprezinta doar capacitatea de atractie sociala a raului. Faptul ca succesul trebuie sa insumeze orice intruchipeaza un model de gandire profund irational si daunator pe termen scurt, mediu si lung. Cata vreme nu va exista un element-agent compensator care sa preia si sa se ingrijeasca de fricile, frustrarile, umilintele, dispozitiile celui abuzat, cel din urma va ajunge la psihologul terapeut. 

Cele mai dramatice exemple de schimbare dirijata de comportament si de „control asupra mintii” nu sunt consecinte ale unor forme exotice de influenta, cum ar fi hipnoza, drogurile psihotrope sau „spalarea creierului”, ci mai degraba urmari ale manipularii sistematice de-a lungul timpului, in cadru inchis, a celor mai banale aspecte ale naturii umane (Philip Zimbardo, 2011).

2. Atat pentru agresor, cat si pentru victima de acum 15-16-17 sau 18 ani, exista o metoda stiintifica apta sa regleze adevarul din trecut. Se numeste poligraf, „detector de minciuni” (atunci cand este evitat de partile implicate) sau „detector de adevar” (atunci cand este solicitat de partile implicate, cu exceptia psihopatilor). Se poate combina cu expertiza clinica extrajudiciara, in sfera psihotraumatologiei. 


In loc de concluzie

  1. Cercul interior social in care ai intrat poate fi unul potrivit sau nepotrivit. Faptul ca accepti, ca parinte, bataia si umilintele unui tert asupra propriului copil presupune o manipulare sistematica a increderii in ideea de succes. Pe de o parte. 
  2. Pe de alta parte, nu pot sa nu remarc evitarea precauta versus precautia evitarii raspunsului domnului antrenor Octavian Belu: Eu sper ca este o carte care poate prezenta niste situatii, de care eu va dati seama ca nu imi aduc aminte, de acum 16-17 ani”. Nu poti sa uiti daca ai dat palme unui copil care, paradoxal sau nu, a devenit si campion mondial, olimpic, european. Nu sta in picioare ipoteza neaducerii aminte. Un copil batut/agresat fizic si psihologic iti vorbeste, peste timp, prin carti. Este una dintre modalitati. Este modalitatea lui de rezilienta la conditiile din prezent. Mai exact, legatura lui cu trecutul este o carte care are menirea de catharsis. La fel se intampla in accidentele auto cu supravietuitorii care au veleitati scriitoricesti. 
  3. Orice palma a agresorului asupra unui copil este ca un ciocan pneumatic cu cuie. O palma, un cui cu zgomotul aferent. O alta palma, un alt cui cu zgomotul aferent. Inca o palma, inca un cui… pana cand corpul tau, cu ajutorul psihicului, reuseste sa neutralizeze, pe cat posibil, suferinta. Intervine detasarea, iar riscul dedublarii si ambivalentei puternice este inerent. Sa nu uitam ca palma la antrenament reprezinta, deloc simbolic, puterea sociala.

Ca si in experimentul Stanford, dorinta de a face raul (ca antrenor de gimnastica, constiinta ta iti spune ca bataia este un rau, asta in cazul in care ai abuzat fizic si/sau psihologic gimnastele) provine din dorinta de a fi „inauntrul” grupului, nu in afara sau in „exteriorul” lui. In acelasi timp, tot ce este inauntrul fiintei umane catalogat ca „rau” este expulzat. Forma cathartica, precum volumul gimnastei Maria Olaru, reprezinta/poate reprezenta poansonul afectiv, cel mai probabil, al unei copilarii asezonate de multa agresivitate maligna in ingurgitarea succesului.  

 Alin Leș

psiholog

consultant, formator, expert Criminologie si Stiinte Criminale

Alin Les - psiholog expert criminolog - SRCC - ELSA Constanta 2015 - 27

Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, Filiala Sibiu

Presedinte

©2016. Toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s