OPULENTA DIN PIVNITA CU DEZMIERDARI. SI DESPRE O EXISTENTA INTARZIATA A CRIMINALISTICII


Oamenii sunt bogați în tiranie. Este concluzia la care am ajuns prin observație directă, nici pe departe una de factură psihodinamică, chiar dacă perversiunea are modalitățile ei de exprimare. 

Accidentul din 25 octombrie 2015, orele 23, din apropierea localității Prunaru, oarecum la granița județului Teleorman cu Giurgiu, mi-a oferit niște răspunsuri psihanalitice despre ființa umană. În timp ce femeia-victimă gemea cu jumătate de trup în mașină, jumătate pe asfalt, ceilalți participanți la trafic mergeau în treaba lor: „dacă nu sunt morți, ce rost are să stăm pe loc?”. Genial! Tirania afectivă în hainele ei de gală! Opulența psihică manifestată comportamental înseamnă să oferi în scârbă din prea-plinul existenței tale. Da, există o opulență a indiferenței, dar a unei indiferențe aparente. Pentru că interesul tău, cel cu care intri în sarcină (să calci cu roțile de tir și cu ale celorlalte autoturisme peste câmpul faptei), este să-mi transmiți un scuipat ontologic la adresa faptului că-mi pasă de semi-viul din drum. Aproape că m-ai scuipat în cap, colegule de pe tir, când te-am atenționat că deși nu sunt morți, trebuie să rămâi în coloană. Dar tu, nu și nu! „Omul e lup pentru om, nu?”, vorba dictonului. 

N-am mai suportat narcisismul patologic al unora din trafic, de a trece „peste cadavre” și am pus mașina de-a curmezișul. Am defulat justițiar ceea ce inconștientul colectiv deținea la nivel latent: muci afectivi și apatici pentru necaz de semen. N-am dat înapoi să mă iau la harță cu primul venit: „Da’ ceilalți au trecut!”. „Ceilalți au fost proști! Dumneata ai o vârstă. Fii inteligent și rămâi acolo!”. „Dar cine ești dumitale?”. „Unul căruia îi pasă de viața femeii de-acolo, pe lângă care treci doar pentru că nu-i moartă”. Alții fumau și aruncau chiștoacele de țigări sub rezervorul spart al Matizului. Până când m-am dus și am stins unul dintre ele, strigând: „Care ești, deșteptule, de vrei să sărim în aer aici? Nu știi că n-ai voie să contaminezi locul accidentului?”. Liniște mormântală.  

Unde mai este opulent omul? În pasivitatea rănii și în rana pasivă. Să vii tu, ca SMURD, după 30 de minute la locul accidentului, iar ca Poliție, după 40 de minute, da, trebuie să ai „sânge rece”. Adică trebuie să fii într-un stop cardio-emoțional. Psihopățesc, chiar! Este minunat să știi că la celălalt capăt, de la 112, doamna este atât de amabilă din voce încât tu, ca spectator, simți că a oferit ea primul ajutor, pe când domnul polițist îți spune că „echipajul vine când ajunge”. Și, da, câtă dreptate a avut! A ajuns când a venit. Un băiat zgribulit, somnoros, luat pe nepregătite și prin surprindere. La 7 grade. 

În loc de concluzie

Nu e trist să mori în cotitura Infratimpului (vorba lui Cioran), cât e inimaginabil cât de „istoric” poate să fie omul. Cât de anarhic cu privire la propria lui poziție în Univers în oglinda unui „amărât” de accident în care nu este implicat! Cât de vocal în opulența lui intrinsecă! Cât de costisitor în afectivitatea lui tiranică și în tirania lui afectivă! Cât de rudimentar pe parcela asta de pământ pe care nu și-o merită!

Ce să mai zici de… Adam si Eva? 

Alin Leș

psiholog

consultant, formator, expert in Criminologie si Stiinte Criminale

Alin Les - psiholog expert criminolog - SRCC - ELSA Constanta 2015 - 27Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, Filiala Sibiu

Presedinte

©2015. Toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s