4 EXPLICATII LA INTREBAREA „DE CE SE TEM OAMENII DE POLIGRAF?”


Treaba asta cu poligraful la angajare în Ardeal deranjează pe foarte multă lume. Chiar pe foarte multă. Am început să ne gândim de ce, devreme ce în București acest lucru se petrece de cel puțin 10 ani de zile non-stop sau una-ntr-una, cum ar zice niște prieteni 😀

 

Am găsit niște posibile explicații pe care vreau să le împărtășesc cu tine, om de afaceri, angajat, partener într-un cuplu, simplu pasionat de judiciar sau de „detectorul de minciuni”. Să luăm, pe rând, de data asta câteva! 🙂

 

  1. Oamenii se tem de testul poligraf pentru că, în general, se tem să nu piardă ceva în viața asta. Fie că ceea ce ar pierde au la propriu, fie că au imaginar. Fie că ceea ce ar pierde au câștigat pe bune, fie pe mai puțin bune.

În această direcție, omul se teme pentru că-i este frică să piardă, se teme de o respingere individuală sau socială, se teme să nu fie rejectat în urma unei apriori stigme că va participa la un test cu „detectorul de minciuni”. 

  1. Oamenii se folosesc de informația despre poligraf din filme și surse precum wikipedia.

Ce putem vedea aici? Că omul simplu ia să se intereseze ce-i vine la îndemână, la „prima sursă” care, de cele mai multe ori, nu este și cea bună 🙂

Datele din filme și de pe internet despre „detectorul de minciuni” sunt, aproximativ, între 70-85%, fictive. Dar aceste informații rămân atât în inconștientul colectiv, cât și în memoria de lungă durată a celui care urmează să fie examinat în viața reală. În explicațiile psihologiei cognitive se numește „parazitare incoștientă a informației”.

Experiența noastră arată cum lumea, chiar și după prima parte a testării propriu-zise, rămâne cu impresia că ceea ce a văzut în filme este „mai bun și mai adevărat” decât datele concrete, certe din realitate despre o mulțime de aspecte ce țin de o examinare la „detectorul de minciuni”. Pentru subiecții sinceri, aceste informații influențează mai puternic rezultatele testului decât pentru cei nesinceri.  

Cu alte cuvinte, observăm mecanisme de gândire bazate pe salturi în gândire care duc la erori cognitive, la prejudecăți sau/și false convingeri.

  1. Drepturile omului sunt violate în momentul examinării la „detectorul de minciuni”. Cel mai probabil, persoanele care invocă acest aspect uită că testarea poligraf este benevolă. Mai mult, ea pleacă de la prezumția de nevinovăție pentru fiecare persoană examinată, indiferent că vorbim de mediul penal sau civil.

Dintre persoanele sincere, ca și din cele nesincere, există un număr care afirmă că se simt ca „ultimii infractori”. Dar faptul că le reamintesc permanent că nu sunt acuzați de nimic, ci doar se execută o anchetă internă, le mai ia din „vina contextului” de-a fi acolo, pe scaun.

La început, cu cei agitați, facem un anumit tip de test. Cu cei prea „adormiți”, alt tip. Scopul? De a le arăta că totul este transparent și nonacuzator. Nimeni nu și-a propus să incrimineze pe nimeni. Dar oamenii testați, pe scaunul poligraf, împrumută din imaginarul și inconștientul colectiv și se simt lezați. Mai mult, unii fac o adevărată (și falsă) analogie cu scaunul electric 🙂

  1. Ancheta internă a locului de muncă, în cazul unor furturi sau dispariții a unor bunuri materiale care prejudiciază imaginea firmei, contabilitatea ei și bunul mers al lucrurilor poate duce și la testul poligraf. De obicei, oamenii sinceri acceptă (uneori cu rezerve) să efectueze testul pentru că li se explică de către angajator (învățat la rândul lui de către psihologul examinator) că ne interesează strict speța în sine, ce-a dispărut, ce s-a furat etc. Nimic altceva. „Ah, dacă numai despre asta este vorba, fac! Că n-am nicio treabă, nu mă știu implicat”.

Oamenii nesinceri pentru ceea ce se investighează, deci în curs de cercetare internă, refuză și se ascund de multe ori în spatele drepturilor omului, democrației de exprimare și libertate, a faptului că „păi testul oricum nu e obligatoriu și n-are ce să-mi facă!” etc. Dar nu despre asta este vorba!

Dacă vorbim de prejudicii uriașe (de la sute de lei până la sute de mii de lei noi), în momentul în care refuzi să faci testul poligraf, cu toate condițiile legale de a-l efectua sau refuza, în mintea angajatorului se aprinde un beculeț roșu. În mintea lui, treci de la categoria „Suspiciune” la „El e!” fără să ți-o spună cu subiect și predicat. Poate că greșește, dar așa se întâmplă. Crede-mă! 🙂 Și da, inclusiv specialiștii FBI-ului afirmă că, în astfel de cazuri, cam ești autorul infracțiunii respective!

Am avut două spețe, ambele cu furturi serioase de bani. 8-9 suspecți în prima, 6-7 într-a doua. În prima speță, a existat o persoană care lua tratament pentru o boală de inimă. Cu actele medicale în regulă, la zi. S-a prezentat, totuși, la testul poligraf să confirme că nu este autor, tăinuitor sau complice. Chiar dacă testul poligraf este contraindicat când știm că persoana are un istoric psihiatric, supervizorul a dat aviz favorabil acestei examinări: una este reactivitatea pe o psihofiziologie umană sănătoasă sinceră sau cu tratament pentru inimă, alta este reactivitatea pe o psihofiziologie setată pe minciună/matricea infracțională. În acest caz, subiectul a ieșit sincer.

În celălalt caz, persoana era suspectă de a fi făcut o tranzacție de pe IP-ul pc-ului din dotare. În realitate, persoana susținea că ea n-ar fi efectuat acea tranzacție. Păi dacă din 6-7 persoane suspecte, 4 vin și 3 nu vin, persoana noastră făcând parte din cele trei, invocând dosar medical în ceea ce privește glanda tiroidă, dar fiind în perfectă stare de comunicare, nu-i așa că ție ca angajator, ceva îți spune că nu e în regulă?

Toate cele 4 motive au ceva în comun: frica/teama. De a pierde ceva sau pe cineva. Teama de eșec. Teama de respingere. Teama de distructivitate. Se știe care este baza acestei temeri? Da! Copilăria! Când părinții ne criticau pentru (tot) ceea ce făceam. Când lucrurile nu erau bune și trebuiau să iasă după cum spuneau ei. În subconștient rămâne ascuns și înrădăcinat sentimentul „teamă de eșec”. Criticile neconstructive ale unuia sau ale ambilor părinți și-au spus cuvântul de-a lungul timpului. Rămâi cu o teamă de eșec inconștientă și puternic înrădăcinată care te va urmări până când vei reuși să scapi de ea. Ori refuzul examinării poligraf, indiferent în ce circumstanțe s-ar ivi, chiar dacă nu-l conștientizezi și îi/îți aduci „n” argumente, are o explicație mult mai profundă decât suprafața 🙂 

În loc de concluzie

Am învățat că situațiile opuse sau paradoxale ne oferă, de cele mai multe ori, cele mai sigure drumuri 🙂 Ceea ce se întâmplă și în cazul examinării la poligraf în diferite situații ale vieții tale.

 

Nu uita de campania de informare a Laboratorului Poligraf din Sibiu „«Detectorul de minciuni» te poate ajuta, psihologul îți este prieten!” care se desfășoară pe tot parcursul lui 2015. Pentru mai multe detalii:

https://psihocrim.wordpress.com/2015/01/02/campania-poligraf-2015-detectorul-de-minciuni-te-poate-ajuta-psihologul-iti-este-prieten/ și următoarele.

Alin Leș

psiholog, expert criminolog©Cosmin Bumbutz. All rights reserved. www.bumbutz.ro

Societatea Română de Criminologie și Criminalistică, Filiala Sibiu

Președinte

©2015. Toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s