CE-AI ALEGE INTRE POLIGRAF, APARENTE SI LIMBAJ NONVERBAL?


Încă de la începutul acestui articol vreau să subliniez ideea conform căreia el nu este unul discriminatoriu. Face parte din experiențele mele într-unul din domeniile în care profesez. Țin neapărat să vă împărtășesc această experiență. De ce? Din mai multe motive:

 

(1) pentru că se situează deasupra a ceea ce mulți dintre noi cunoaștem despre limbajul nonverbal;

(2) pentru că-și propune să contribuie la înlăturarea prejudecăților ce domină simțul comun la nivelul conștientului și inconștientului colectiv;

(3) pentru că se bazează pe validare empirică 🙂

 

Persoanele care ajung să fie examinate la poligraf în mediul civil (în special mediul de afaceri) aduc cu ele și comportamentele lor. „Logic!”, mi-ați răspunde! Da, dar nu e precum pare la prima vedere. Adică te poți înșela dacă te iei după aparență sau după ceea ce în vânzări contează/semnifică „prima impresie”. Din acest punct de vedere, pot afirma cu certitudine că poligraful sau „detectorul de minciuni” dă clasă acestor concepții 🙂

 

Examinarea poligraf a doi tineri mi-a confirmat, suplimentar, că limbajul nonverbal este „periculos”. Are raza lui de acțiune, dar care nu reflectă întotdeauna competență validată științific. Cu alte cuvinte, exprimarea unui anumit comportament nu reflectă, poate întotdeauna, ceea ce tradițional afirmă limbajul nonverbal că exprimă. Mai simplu, aparențele înșeală 🙂

 

Primul tânăr care mi-a intrat în Laborator părea genul îndărătnic, contra, cu tatuaje, miserupist, dezinteresat de problema furturilor. Parcă ținea morțis să-mi lase această impresie prin interpretarea clinică (una dintre interpretările rezultatelor finale ale examinării poligraf). Pe plan psihic, intervine primul semnal de alarmă fals indus de „prima impresie”: „El este autor! Va ieși nesincer!”. Pe loc, nu-ți dai seama de această ipoteză „deteriorată”. Ca specialist, continui vânjos etapele examinării și te aștepți ca rezultatele finale să indice realitatea interpretării clinice împreună cu cea a limbajului nonverbal.

 

Dar nu întotdeauna socotelile de-acasă (cele de la prima impresie) se potrivesc cu cele din târg (cele rezultate în urma etapei testării propriu-zise sau etapa in-test). Mi-am dat seama de acest lucru spre finalul zilei când am stat și-am analizat direcția spre care s-a îndreptat gândirea mea cu datele avute în față. De cum am ajuns aici, m-am decis să vă scriu această experiență 🙂

 

Dragii mei, n-a fost așa! A fost exact pe dos! Adică persoana testată a respectat instrucțiunile întocmai. Nici măcar ticul nervos al buzelor (de nestăpânit) n-a deranjat buna examinare. O cooperare de nota 10, o înțelegere a mecanismului prin care aparatul poligraf înregistrează absolut toate reacțiile organismului, un „duș rece” al propriei experiențe a examinatului 🙂

 

Da, persoana a colaborat „ca la carte” pe întreaga perioadă a testării și a ținut morțiș să exprime un detaliu care a făcut diferența pe întreaga perioadă a examinării.

 

Cu alte cuvinte, limbajul nonverbal este un risc asumat și nu întotdeauna reprezintă realitatea validată empiric! 🙂

 Alin Les, www.poligraf-evaluarepsihologica.ro, Laborator Poligraf Sibiu, detector de minciuni

foto: Silvana Armat („Turnul Sfatului” Sibiu)

A doua situație, după cum probabil ați intuit, a fost exact pe dos. Persoana a colaborat într-un stil rezervat, calm, docil, limitativ, circumspect, „neavând cuvinte” despre ceea ce i se întâmplă. Paradoxal sau nu, această persoană și-a adus aminte tot de un singur detaliu din toate sesizările care, într-un fel sau altul, îi vizau activitatea. Un detaliu, care, după cum am putut observa la finalul examinării poligraf, i-a incriminat poziția de „sincer” avută la începutul testului. N-aveam de unde să știu aceste lucruri, așa că, deducția mea clinică a fost: „Este sincer”. Dar…

 

Pe toată perioada examinării persoana și-a mișcat capul, și-a mușcat buzele, a răspuns cu „da” în loc de „nu” cum stabilisem de comun acord prin intermediul întrebărilor pe care le discutasem apriori și pe care le semnase, ceea ce a dus la invalidarea primelor două teste. Au urmat altele patru, bineînțeles.

 

Cu alte cuvinte, instrucțiunile examinatorului nu au fost ascultate întocmai 🙂

 

În timpul testării am devenit nedumerit, recunosc. Discrepanța era prea mare între clinicul din etapa pre-test cu comportamentalul din etapa in-test. Dar cum organismul nu minte niciodată pentru că sistemul nervos vegetativ cu cele două laturi ale lui, simpatică și parasimpatică, nu minte niciodată…

 

A doua situație reprezintă opusul. Atitudinea comportamentală din etapa pre-test, care n-a dat de bănuit sub nicio formă, s-a revărsat psihologic și fiziologic în diagramele computerizate. După interpretarea pe scor, am constatat inversul: reacțiile persoanei au prezentat modificări specifice comportamentului simulat. Abia la finalul zilei, când am făcut o retrospectivă a celor două examinări, am constatat cât de „alunecos” poate fi limbajul nonverbal și cât de plin de „simț comun”! Cel puțin în aceste cazuri 🙂

 

În loc de concluzie

Tehnica poligraf îmi confirmă cât de periculoasă este eticheta la nivel individual și colectiv. Cât de greșit este să-l pui pe om la zid sau să-l slăvești în funcție de limbajul nonverbal!

 

Dar cel mai important, cât de negativă poate deveni o relație, indiferent de natura ei, dacă o legi la rezervorul subiectiv de hrănit aparențe! 🙂

*

http://www.poligraf-evaluarepsihologica.ro

Alin Leș

psiholog expert criminologalin-les-31.jpg

Societatea Română de Criminologie și Criminalistică, Filiala Sibiu

Președinte

©2015. Toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s