NU TE NASTI VICTIMA, CUM NU TE NASTI CRIMINAL. DAR POTI DEVENI UNA


În cazurile de violență domestică pe care le-am consiliat fie față-către-față, fie online, și care în urma plângerilor la poliție a victimelor femei, nu s-a realizat nimic decât încă o altă plângere, sugestia mea a fost următoarea: ruperea definitivă a acelei relații, oficial. Indiferent că vorbim de o relație de prietenie, de concubinaj sau de familie. Da, așa-i, nu e cea mai bună soluție (din ce unghi?), dar este una care are șanse ridicate să te lase în viață. Nu ai voie să te lași umilită și bătută până când ai făcut plângerea numărul 5, oficial sau ipotetic, și să continui să rămâi în același mediu agresiv. Pur și simplu, n-ai voie să-ți permiți asta. Riști prea mult cu viața ta și a copiilor/membrilor familiei/rudelor tale!

Cazurile cu implicarea masochismului (ego-distoniei) sunt discutate separat și trebuie avută în vedere o serioasă psihopatologie a victimei. Și aici, psihologul criminolog specializat în victimologie are rolul lui bine delimitat. Avem de lucru 🙂

Cazuistica noatră ne spune așa: dacă se ajunge la divorț, lucrurile se îndreaptă către un climat secur în familia respectivă dacă prin hotărâre judecătorească mamei îi revine partea de locuință și tatăl dispare din peisaj, mama/mamele pot compensa (pe cât posibil, și cu multe eforturi și sacrificii) lipsa tatălui biologic, copiii au liniște fizică și psihică în casă și își primesc pensia alimentară aferentă.

Ca o paranteză, în urmă cu un an de zile, am sunat la 112 pentru un caz de violență domestică. Am fost martorul principal. Am fost la tribunal. Am jurat pe Biblie (nu se face acest lucru, dar nu-i poți explica judecătorului aceste aspecte contra-cronometru). Am reluat povestea spusă colegilor de la poliție. Sentința finală: femeia rămâne în locuință, bărbatul primește ordin de restricție și obligat să părăsească locuința. Partea vătămată trebuia să-i „întoarcă” fostului soț contravaloarea părții rămase din apartament.

Nota bene

Știti unde este diferența între oameni? În atitudine! Pe când alții stăteau la geamuri cu draperia trasă și chicoteau, alții acționau. Ridicați-vă ștacheta atitudinală, iubiți semeni! Pretindeți mai mult de la voi! 🙂

Închidem paranteza. Observăm că există și cazuri de violență domestică unde soția, de frica divorțului și cel mai probabil a unor cutume locale, pleacă fie în vecini, fie la rude în același sat sau în alt oraș. În acest fel, femeia în cauză se salvează, însă din punct de vedere psihic, copiii duc mai departe războiul violenței. Tulburările psihice aduse în discuție nu le discutăm aici pentru că fiecare caz este individualizat. Ele se pot naște, pot persista, mediul violent le poate valida. Însă, din păcate, nu întotdeauna iese bine!

sursa: libertatea.ro

P.S. Îndrăznim să afirmăm că se impune, pe lângă nivelul global de educație, una mai specifică: educația victimologică. Sau cum să nu devii victimă în timp util”.  

Alin Leș

psiholog, expert criminolog

©Cosmin Bumbutz. All rights reserved. www.bumbutz.ro

Societatea Română de Criminologie și Criminalistică, Filiala Sibiu

Președinte

©2014. Toate drepturile rezervate

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s