DE CE HR? DE CE POLIGRAF?


Un trainer în minciună își începe speech-ul online cu următoarele cuvinte: „Cu toții mințim”. Ca HR este relevant să-ți depistezi viitorii angajați sau actualii colaboratori pentru eventuale „minciuni” ce pot afecta imaginea companiei. Tehnicile sunt diverse, de la Joe Navarro până la Paul Eckman, de la „generalista” tehnică poligraf până la combaterea ei cu fel și fel de studii care să-i dovedească non-infailibilitatea. Aici am vrut să ajung.

Nu cred în identificarea minciunii sau a comportamentului mincinos strict pe baza comportamentului non-verbal. Așa cum și „a trecut testul poligraf” are numeroase înțelesuri. Și vă voi spune și de ce, ulterior, în concordanță cu ideea de depistare a minciunii de către HR.

Pași HR de contextualizare a minciunii

  1. „Minciuna” este un termen popular, laic, non-științific. HR-ii îl folosesc constant în munca lor pentru a depista „mincinoșii”.

O primă concluzie: o primă stigmă aduce o altă stigmă: „mincinoșii”.

  1. Minciuna este pe buzele tuturor. O poți depista dacă ești „antrenat” într-un program de analiză comportamentală.

O a doua concluzie: poți depista „mincinoșii” mult mai facil folosind tehnicile A, B și C.

  1. Minciuna în afaceri. Studii cu o vechime de 40 de ani arată anumite rezultate în această direcție, afirmă unii specialiști HR. Cei care au ceva de ascuns ar putea fi depistați mai facil. Sau, cel puțin, ar putea fi dibuiți.

O a treia concluzie: apelând la aceste studii și la formările venite în baza rezultatelor lor, vei putea să-ți salvezi afacerea.

  1. „Cel mai bun HR depistează minciuna. XY este HR al renumitei firme de curierat de pe piața românească… Nu i-a scăpat niciunul”.

La câteva săptămâni de la această știre, cutare angajat al firmei respective a fost implicat într-o infracțiune ce s-a finalizat cu dosar penal.

O a patra concluzie: specialistul HR o poate da în bară și nu este magician.

Pași Poligraf de contextualizare a comportamentului simulat

  1. În tehnica poligraf, minciuna este înlocuită cu „comportament simulat” pentru faptul că ne interesează cât de reale sunt informațiile pe care le prezintă/verbalizează cel din fața noastră. De aceea, la finalul testului poligraf, putem afirma dacă X a avut un comportament sincer sau nesimulat sau un comportament nesincer sau simulat. „Comportament simulat” este varianta științifică pentru „minciună”.

O primă concluzie: stigma este evitată. De ce? Pentru că m-a interesat problematica persoanei testate strict într-un context anume.

  1. Pașii folosiți în tehnica poligraf constau în trei etape: faza pre-test, faza in-test și faza post-test. Faza I și III se concentrează inclusiv pe comportamentul nonverbal al persoanei testate. Faza II de testare include adresarea întrebărilor propriu-zise cu care persoana a fost de acord, a luat la cunoștință și a semnat, implicit, pentru ele. Nimic în plus, nimic în minus.

O a doua concluzie: dacă o persoană cu tendințe psihopate nu o depistezi ca specialist HR decât dacă ai și tu ceva din notele psihopatiei (fii sincer cu tine însuți/însăți!), atunci o astfel de persoană îți va scăpa printre… ochi (chiar dacă am vrut să scriu degete). În schimb, studiile poligraf indică o mai puternică reacție psihofiziologică pe traseul electrodermal în cazul acestora, chiar dacă vorbim de recidivă.

  1. Comportamentul simulat în afaceri.

Aparatura poligraf este una medicală. Lumea știe puțin acest lucru, fapt pentru care voi repeta de câte ori voi avea ocazie. Aparatura poligraf înregistrează tot ce ține de reacțiile organismului (ca pentru un EKG, EEG etc.): respirație, transpirație, cardiovascular, eventualele contracții sfincteriene șamd. Fiecare aparatură poate fi echipată în funcție de diverși factori (buget, context etc.), dar fiecare cabinet are cel puțin pachetul de bază: cei trei tipuri de senzori. Dacă studiile în comportament nonverbal indică o încredere ridicată de folosire a acestor tehnici, studiile tehnicilor poligraf indică o individualizare a testelor pentru diferite particularități ale persoanei testate. De exemplu, nu vei testa integritatea unei persoane cu test pentru persoanele cu deficiențe. Cum nici nu vei testa o persoană suspectă de furt cu un test de integritate.

O a treia concluzie: testele poligraf de integritate reprezintă varianta științifică optimă pentru viitorii angajați, pentru avansarea în funcții, pentru partenerii de afaceri, pentru terții din afaceri șamd. Un test poligraf cu un răspuns „pe hârtie”, concludent risipește din start posibilele îndoieli apărute în faza incipientă a acelui business.

  1. Testul poligraf oferă acuratețe ridicată (89-93%/95% după ultimele studii ale Asociației Americane Poligraf). De ce nu 100%? Aici vine și expresia „a trecut testul” chiar dacă celelalte probe indică un contrariu.

„A trece testul poligraf” poate însemna așa:

(a) insuficienta pregătire și experiență a examinatorului, fapt pentru care nu reușește să interpreteze „ca la carte” diagramele avute la dispoziție. Da, este posibil să oferi un rezultat greșit, iar persoana testată „să fi trecut testul”.

(b) nu ai luat în considerare/n-ai știut/n-ai vrut să știi de boala psihică a persoanei testate. În acest caz, îți asumi rezultatele și te faci răspunzător pentru consecințe.

(c) nu ai folosit testul potrivit specificului cazului tău. Altfel spus, „testul nepotrivit la momentul nepotrivit”. Da, și în acest caz, poți avea surpriza unor rezultate „pe invers”.

(d) interpretarea „în grabă” a rezultatelor. Adică examinatorul își pune în funcțiune anumite patternuri de reactivitate pe care marșează fără a fi suficient de precaut și de atent la anumite variabile sau particularități apărute pe perioada testării. Ori, și în acest caz, putem vorbi de o „eludare a testului poligraf” (a trecut testul), chiar dacă reacțiile psihofiziologice sunt acolo, pe diagramă, în forma lor pură (așa cum a reacționat subiectul).

(e) examinatorul a fost mituit și cumpărat. Aici vorbim de malpraxis în toată regula!

O a patra concluzie: toate aceste cazuri pot duce la concluzia eronată că X a trecut testul poligraf. Dar nu înseamnă că X a trecut testul poligraf 🙂

Concluzie finală

Ca psiholog specializat în psihologie judiciară – tehnica poligraf și expert criminolog, mizez pe o întrepătrundere a folosirii ambelor tehnici la un nivel cât mai înalt profesional. Chiar dacă tehnica poligraf deține elemente de comportament non-verbal, de interviu anamnestic, de discuții post-test șamd, recomand firmelor din mediul business care vor să-și respecte cifra de afaceri să tragă cu coada ochiului și către această formulă de succes!

Alin Leș

psiholog, expert criminologAlin LES

Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, Filiala Sibiu

Presedinte

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s