CRIMA, CRIMINALUL SI FENOMENUL CRIMINAL. CONOTATII SI ELEMENTE DE PSIHOLOGIE CRIMINOLOGICA


În criminologie, definițiile date fenomenului criminal pun accent fie pe crima, fie pe criminal, fie pe actul criminal. Însă în toate aceste puncte, viziunea este una obiectivă.

În Tratat de psihologie criminologică (în lucru), am evidențiat criminologia și psihologia criminologică din perspectiva a trei specialiști. Astfel, criminologia se comportă ca

  1. știința care studiază caracteristicile, motivațiile și cauzele fenomenului criminal (M. Cusson)
  2. știința care studiază factorii și dinamica actului criminal, precum și reacția socială față de acesta, în scopul prevenirii criminalității, umanizării sistemului de represiune sau reintegrării sociale a delincvenților (R. Stănoiu), 

pe când psihologia criminologică

3. studiul științific despre crimă și criminali (R. Wortley)

 La toate aceste definiții, considerăm ca pentru psihologia criminologică se impune suplimentar o perspectivă:

  1. studiul științific despre crimă, criminal și criminalitate prin intermediul metodelor și tehnicilor psiho-socio-umane de cercetare (A. Les). 

În urmă cu două luni, am avut oportunitatea oferirii unui interviu despre violența în familie unor profesioniști: jurnalist Elena StancuAlin Les, psiholog expert criminolog, interviu 2014, Esquire 2 și fotograf Cosmin Bumbuț. Materialul (foarte bun, de altfel) a apărut în revista Esquire, cu titlul: Fără antecedente penale (pagina 72 ș.u.). Dacă acolo am explicat de ce culpa morală pentru o crimă o purtăm cu toții într-o societate, în aceeași măsură am pus accent pe ceea ce surprinde definiția numărul 4: greutatea și lipsa surprinderii esențialului de către psihologi (în special cei clinicieni) a celui care a ucis prin intermediul metodelor și tehnicilor psiho-socio-umane de cercetare. De ce? Pentru că tocmai aici stă chintesența: dinamică, trecere la act, acte comportamentale dinaintea, în timpul și după trecerea la act, relația cu victima etc. Mai mult decât elemente descriptive ce țin de psihologia judiciară sau/și juridică! Mai mult decât elemente de profil psihologic prin care se dorește „ce fel de personalitate are” autorul infracțiunii! Vorbim despre epicentrul actului criminal: motivația individuală, adică una dintre „rădăcinile” psihologiei criminologice.

Din păcate, pentru individualizarea calitativă a pedepsei, probațiunea oferă ceva judecătorului, dar insuficient. De ce? Pentru că simplul talking cure fără aplicarea testelor, chestionarelor, interviurilor, scalelor etc. ce țin de psihologia clinică, rămâne un simplu talking cure (nu neglijez aportul tuturor celorlalte persoane – rude și cunoscuți ai celui în cauză – care contribuie la clarificarea diferitor aspecte ale cazului). Însă ajungând în fața Alin Les, psiholog expert criminolog, interviu 2014, Esquireraportului consilierului de probațiune pentru a individualiza pedeapsa, judecătorul va avea rezultatul nu a unei munci cu implicații științifice (ce caută efecte benefice pentru autorul infracțiunii), ci a unui demers frivol, fără virilitate științifică, mai mult în scop descriptiv. Un astfel de raport ajută aparent, dovadă a ceea ce se întâmplă dincolo de gratii (cu toți factorii dinamici implicați). Închisoarea e ruptă de lege. Sau dacă vreți, calitativul din temniță are o prea puțină legătură cu cantitativul din justiție. De ce? Pentru că recidiva fiind în creștere, denotă inevitabil lipsa educației calitative tocmai la acele nivele de implementare care ar trebui să ofere educație calitativă.

Crima de la Rășinarii Sibiului din 2012, de sorginte „domestică”, este o crimă a tuturor. De ce afirm acest lucru? Pentru că omul răspunde cu indiferență (nu cu pasivitate!) la răul semenului 1 provocat semenului 2. Pentru că la țară nu intervii în familia celuilalt: fiecare le știe pe-ale lui. Pentru că la țară (și tot mai des la oraș), fiecare își vede de treaba lui (individualizarea cu tendințe patologice).

Trucul pentru ca justiția calitativă să funcționeze eligibil se numește psihologie criminologică. Doar ea poate individualiza calitativ (performant și științific) pedeapsa. În sens contrar, nu facem altceva decât să rămânem la a pedepsi și mult mai puțin la a supraveghea.  

foto: Cornel Moșneag
https://www.facebook.com/pages/Cornel-Mosneag-Photography/218993191598622?fref=ts

Alin Leș

©Cosmin Bumbutz. All rights reserved. www.bumbutz.ro

psiholog criminolog

Societatea Română de Criminologie și Criminalistică, Filiala Sibiu

Președinte

©2014. Toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s