INTERVIU INTEGRAL DC NEWS. RECOMANDAT DE SOCIETATEA ROMANA DE CRIMINOLOGIE SI CRIMINALISTICA


DC NEWS:    Cum v-a venit ideea sa scrieti aceasta carte? Practic, la o simpla căutare, vedem ca in acest domeniu cartile lipsesc in tara noastra.

Alin Les: Aceasta carte nu si-a propus de la bun inceput sa devina un volum de criminologie si psihologie criminologica. Abia din momentul in care am inceput sa tratez, in partea a doua a acesteia, aspecte ce tin de spatiul criminologiei si al psihologiei criminologice, mi-am dat seama ca ea  tinde „sa devina”  ceva, si  inca  ceva  atipic.  Atipic pentru c-am imbinat stilul beletristic cu cel stiintific rezultand o prezentare beletristic-stiintifica a informatiilor (marca Baruch Spinoza). Este evident ca in domeniul criminologiei lucrarile sunt destul de rare… si originale in Romania. Nu mai vorbesc de domeniul psihologiei criminologice, absolut nou pentru multi (O scurta mentiune: din punctul nostru de vedere, psihologia criminologica sau psiho-criminologia si criminologia clinica reprezinta in esentă, ca fond, acelasi lucru. Care este, insa, diferenta ca forma? Pe cand perspectiva criminologiei clinice este aceea de a analiza juridic procesul deviantei si al delincventei, deci cu accent indeosebi pe analiza juridic-criminologica a acestora, perspectiva psihologiei criminologice este aceea de a analiza psihologic procesul deviantei si al delincventei, deci cu accent indeosebi pe analiza psihologic-criminologica a acestora). Mai aprofundat, confuzia intre psihologie criminalistica si psihologie criminologica persista, adesea, la nivel institutional si universitar din cel putin trei motive principale: (1) nestiinta; (2) ignoranta; (3) nestiinta si ignoranta. Aidoma se intampla si in cazul psihologiei judiciare cu a celei juridice.cropped-coperta-criminologie-si-psiho-criminologica-coperta-fata-verso-jpg1.jpg

Pe de alta parte, lucrarile de criminologie din Romania sunt atat de putine pentru ca inca de timpuriu (1967-1968) s-a incercat „sovietizarea preventiei” din perspectiva criminologica. Din pacate, in prezent, atitudinea politica si a marii majoritati a cadrelor universitare, de „intretinere a sovietismului conceptual si, implicit, atitudinal” (si pentru faptul ca nu sunt specializati in Criminologie, cu diploma de absolvire si prerogative) fata de o disciplina precum Criminologia, de anvergura in Occident (inclusiv Ungaria), cu o desfiintare a Institutului National de Criminologie (2007) ne predispune, ca societate, la a intelege tot mai denaturat sensul si efectul preventiei criminologice.

In concluzie, nu doar ca marea majoritate a lucrarilor de criminologie romanesti nu au substanta (lipsa aproape totala a vreunei viziuni profesionale originale), dar nu ofera nici macar un model inventiv de solutie sau perspectiva, cu atat mai putin o impunere in spatiul legii penale sau civile. Sunt scrise doar pentru a justifica postul din X sau Y Universitate.

DC NEWS:    Ar trebui ca omul sa se teama de moarte? De ce?

Alin Les: Aceasta este mai degraba o intrebare cu tenta filosofica. Dar, interesant sau nu, ea raspunde amprentelor existentiale pe care actiunile cotidiene ale membrilor societatii le exerseaza, pervers, in nestire: imbogatirea rapida (sub orice forma si in orice chip, la baza stand inconstient frica de ceva intraductibil), adica, in subsidiar, atentarea la „valoare”, „meritocratie”, „rabdare” si „identitate”; minciuna ca un firesc afectiv, emotional si psihic; exersarea anacronica – micro- si macro-sociala – a unei stari de pseudo-neputinta, adesea cu motivatii ce au la baza irationalitatea; calomnia si injuriile ca apartenenta la ceva securitar, organizat, ierarhic etc.; toate acestea sunt accelerate de biologicul din noi care se rezuma doar la „a avea” si mai putin la „a deveni”. In concluzie, omul ar trebui sa se teama de moarte pentru ca necunoscutul se confunda cu misterul. In acelasi timp, teama de moarte care separa emotionalul de cognitie reprezinta, sub o alta forma, definitia actiunilor psihopatului (pe care reusim sa-l diagnosticam clinic prin interviuri, inventare, chestionare si teste psihologice validate stiintific si etalonate pe populatia tarii respective)!

„Nu poti fi fericit autentic decat in acea maniera in care gandul la moarte il transmiti asimilat fiecarui gest. A insera gandul mortii unui zambet este proba existentiala cea mai dificila”(Sarcini cognitive,in editura). 

DC NEWS:    Ce este crima?

Alin Les: Dificil de raspuns. Si totusi, depinde de perspectiva!

Daca v-as raspunde din punct de vedere criminologic, crima reprezinta actiunea antisociala a unei persoane de a suprima fizic viata altei/altor persoane. Ce ne intereseaza aici? In subsidiar, „polimorfismul trecerii la actul violent incita la o lectura integrativa luind in considerare aspectele legate de personalitatea subiectului si a istoriei sale de viata, si in acelasi timp explorand factorii de risc angajati prin intermediul mediului in care el evolueaza. Odata reperati acesti factori, este posibila atunci o identificare mai buna a mecanicii trecerii la act, adica a procesului criminogen subiacent” (N. Combalbert).

Daca v-as raspunde din punct de vedere penal si sociologic, crima s-ar defini ca orice act antisocial prin care ii este lezata/incalcata, unei alte persoane, un drept, o atitudine, un punct de vedere si care se finalizeaza cu raspundere penala daca fapta este prevazuta de legea penala.

Daca v-as raspunde din punct de vedere psihologic-criminologic, v-as spune mai amplu: psihologia criminologica ia in calcul (pentru moment, din pacate, doar teoretic in Romania) toate datele fenomenului criminal: „mediul (fizic, geografic, social, istoric, familial, personal); terenul (factor biologic, ereditar, congenital, constitutional); personalitatea (tendintele reactionale ale subiectului, trasaturile psihologice); contextul (punctul de plecare al derularii trecerii la act, situatii de risc, specifice, periculoase, intermediare); actul provenit dintr-o situatie specifica constituie raspunsul unei personalitati la aceasta situatie. Complexul personalitate-situatie constituie baza actului criminal. La baza oricarui act criminal exista o tensiune psihologica specifica in care subiectul se gaseste implicat. Aceasta tensiune psihologica provoaca o ruptura mai mult sau mai putin mare a echilibrului psihic a acestuia insa ea declanseaza de asemenea cateva mecanisme reglatorii care tind sa-l restabileasca. In caz de esec, frustrarea creata provoaca trecerea la act care se prezinta in mod obiectiv ca o adaptare ratata si in mod subiectiv precum o adaptare reusita de unde efectul de eliberare de tensiuni resimtit de catre criminal dupa actul sau delictogen. Conceptul de „stare de pericol” nu este o notiune juridica, mai mult sau mai putin atinsa de fictiune, cat o realitate clinica observabila. Trebuie sa distingem intre starea de pericol psihiatrica (centrata pe individ si pe tulburarile sale patologice) si starea de pericol criminologica (centrata asupra recidivei, deci de aparare a societatii)” (B. Sürig).

A. Les - Academia Romana 2014, lansare volum „Criminologie si psihologie criminologica” - 0

Daca v-as raspunde chiar si filosofic,  as spune asa:

„Pentru inconstientul criminal, subliminalul este barbarul ale carui conotatii pot deveni cheia cazului. Dincolo de particularitatile materiale, cele psihologice evidentiaza in ce masura persoana care ucide s-a identificat cu zelul diform”(Sarcini cognitive,in editura).

DC NEWS:    Cand o persoana are aceasta tendinta de a ucide, cum ar trebui sa-si stapaneasca aceasta furie?

Alin Les: In primul rand, nu cunoastem cand o persoana va ucide (ii va face „pardesiu de scanduri cuiva”, in limbajul detinutilor contemporani). Insa, daca a urmat o forma de terapie, daca a fost internata la psihiatrie, daca are cazier judiciar si, sub o forma sau alta, psihologul sau psihiatrul cunosc acest fapt, daca echipajele de politie au intervenit pe scara blocului de cateva ori cand acesta/aceasta erau violenti si s-a consemnat intr-un proces-verbal (cel putin o astfel de masura), daca X a mai comis o crima si a iesit din penitenciar etc., atunci avem o sursa de informatie „pe surse” pentru posibila tendinta de a ucide (din nou) sau de a se sinucide. In schimb, Romania nu are un sistem bine pus la punct, o filiera informationala pe fond social, psihologic, psihiatric si juridic prin care sa se poata afla de catre specialistii acestor domenii ce persoana detine vulnerabilitati psiho-sociale care pot trimite la actul criminal. Mai mult, aceasta intrebare a dumneavoastra tinteste catre ceea ce incerc sa arat si sa explic in cadrul conferintelor, lansarilor de carte si a intrevederii cu oamenii de stiinta: nevoia absolut acuta a introducerii expertizei psiho-criminologice in sistemul penal si civil din Romania, expertiza care nu reprezinta si nu este acelasi lucru cu expertiza medico-legala. De ce spun acest lucru? Pentru ca starea de periculozitate este recunoscută stiintific (in Occident) ca fiind de doua feluri: psihiatrica, ce are legătura cu boala psihica diagnosticata psihiatric (deci cu patologia/psihopatologia), interesandu-ne legatura ei cu mecanismul trecerii la act (o minoritate din sanul populatiei) si criminologica, ce are legatura cu mecanismul trecerii la actul criminal din partea unei persoane care, cu sau fara boala psihica in momentul comiterii actului criminal, indiferent ca este la primul act criminal pasibil de a fi pedepsit de legea penala, sau nu; deci recidiva (un procent semnificativ din populatia „normala”, fara boli psihice aflate in evidentele spitalelor de psihiatrie sau a cabinetelor private de psihiatrie si/sau de psihologie).

Dupa cum observati, raspunsul este unul delicat si indica anumite carente ale sistemului.

A. Les - Academia Romana 2014, lansare volum „Criminologie si psihologie criminologica”

DC NEWS:    De ce omul comite crime?

Alin Les: Teoriile sociologice, criminologice, (neuro-)psihologice, psihiatrice, psihanalitice (psihodinamice), culturale chiar, care incearca sa explice actul criminal sunt numeroase. Fiecare aduce o plusvaloare perspectivei asupra crimei/actului criminal. Unele pun accent pe reactia sociala, altele pe mediul indus de politicieni in randul populatiei, altele pe deficitele afective/de atasament inca din perioada copilariei (corelate cu alti factori) care se perpetuează in timp si raspund (trecerea la act) unor stimuli ale caror valente interpretative presupun o anumita semnificatie data de internalizarea acestora, altele pe complexul/binomul „personalitate – situatie” (cu care, in mare masura, sunt si eu de acord) s.a.m.d. In volumul „Criminologie si psihologie criminologica. Delincventa. Psihopatologie. Criminalitate”, am afirmat ca dragostea este scopul ascuns al crimei. Robert Ressler, agent in rezerva al Federal Bureau of Investigation (FBI), dupa ce-a investigat renumitii 36 de criminali care au comis crime cu motivatie sexuala, care aveau aplecari pulsionale catre sadism si practici bondage, care urmareau inca din perioada copilariei materiale pornografice bazate pe violenta, a sentintat: perioada critica si de maxima nesiguranta afectiva a unui copil este cuprinsa in intervalul de varstă 0-6 ani (unde mama este elementul parental lipsa) si 8-12 ani (unde lipsa tatalui este resimtita ca vid de propagare afectiva si emotionala). Pentru un model explicativ general valabil, afirmatiile sale imbratiseaza teoriile atasamentului.A. Les - Academia Romana, 2014, lansare „Criminologie si psihologie criminologica”

Vedeti dumneavoastra, exista doua puncte de vedere principale in explicarea actului criminal: cele bazate pe teorii psihanalitice (psihodinamice), care au incluse sau nu in explicare teorii neuropsihologice (pentru a ridica statutul psihanalizei la nivel de stiinta) si cele bazate pe teoriile cognitive, unde actul criminal/infractional este explicat printr-o analiza cognitiva a acestuia (antecedentele comportamentale, comportamentul in sine, consecintele comportamentale, decizia si miza in actul cu caracter delincvential, alegerea rationala versus irationala in actul cu caracter delincvential etc.).

DC NEWS:   Cum trebuie tratati criminalii si cum sunt tratati de fapt?

Alin Les: Daca va referiti la modul general, poate va va frapa raspunsul, insa criminalii trebuie tratati ca fiinte umane! Criminalii trebuie studiati psihologic si psihiatric individual! Criminalii trebuie vazuti dincolo de gestul lor! Avem carente legislative crunte in acest sens.

Cum sunt tratati de fapt? La fel, va poate frapa raspunsul meu, dar sunt tratati exact ca niste criminali, in intelesul sadic si bolnavicios al termenului. „Cine comite o crima, trebuie sa plateasca!”. Total de-acord, insa individualizeaza-i calitativ pedeapsa, printr-o expertiza de factura psiho-criminologica! Arata-mi, ca justitie, ca ti-a pasat calitativ (psihologic-criminologic) cand i-ai dat o pedeapsa de 6, 4 ani si nu de 5,5 ani, de 14,3 ani si nu de 12,8 ani, chiar daca vorbim de un concurs de infractiuni! Credeti ca unii dintre ei n-au dreptate cand va spun c-ar fi meritat mai putin? Ba da! Si nu pentru faptul ca ar avea habar in ce consta acest tip de expertiza, ci pentru faptul ca „simte/miroase” ca actul justitional nu este pe deplin fructificabil in ceea ce-i priveste pedeapsa.A. Les - Academia Romana 2014, lansare volum „Criminologie si psihologie criminologica” - 16

Din alte puncte de vedere, „puscaria romana” contemporana nu este decat un spatiu de interconectare viciat in permanenta de reguli si norme care respecta prea putin drepturile omului (CEDO), care reflecta prea putin ideea de umanitate din criminal (aruncandu-l la coltul stigmei, atat prin legea penala cat si prin educatia si reactiile societatii), care tanjeste diabolic (prin reprezentantii ei) dupa a-l primi pe condamnat in bratele ei brutale si ostile…

DC NEWS:   Ati spus ca „moartea este cel de-al doilea nostru nume”. Vorbiti-mi un pic despre acest lucru. 

Alin Les: Fiecare gest pe care il punem in practica sau il lucram in imaginar, la nivel fantasmatic, are o contrapondere in realitate. Orice as face, eu consider ca actiunea mea reprezinta ceva, un plus. In miscarea data de scopul gestului meu, eu actionez, ma agit, fug, ma strofoc, ma zbat; toate acestea sunt semnul de egalitate pentru „viata”, „bine”, „frumos”. Paradoxal, in umbra fiecarui gest al meu (caruia eu ii dau viata) sta tentatia fie de a nu da viata, fie de a nu face binele, fie de a nu lucra (sub o forma sau alta) frumosul. Toate acestea sunt echivalentul mortii. Inactiunea, indiferenta, pasivismul, impostura (s.a.) sunt expresii ale unei morti atitudinale, gestuale, psihologice. Preluate din comunism (altii sa faca, altii sa-mi dea, altii sa umble pentru…, altii sa se implice, altii sa negocieze, altii sa aleaga etc.), aceste tare persista la nivelul inconstientului colectiv. Implicatia pe care noi o vedem astazi, aproape in orice domeniu, este superflua, anorexica, maligna si viciata de lipsa modelelor pozitive. O alta forma a mortii caracterului pozitiv in societatea romaneasca! Pe de alta parte, pentru ca mereu ii asteptam pe altii sa ne-o ia inainte pentru a ne fi si noua, posteriori, bine. Dar! Dar, tot paradoxal, cand acestia se implica si incepe sa le fie bine, apare invidia, acel mausoleu afectiv innegrit sau acea „radacina psihologica a comunismului” (G. Liiceanu) unde „oamenii sunt inclinati mai degraba sa invidieze decat sa admire”. Astfel, moartea este cel de-al doilea nostru nume. Din acest punct de vedere, „moartea este psihanalizabila per se.  Datoria ei vesnica este demiterea din demonologie in ontologie. Circuit inchis de variatiuni costisitoare in care limbajul nu isi preda niciodata la timp stafeta (…)” (Sarcini cognitive, in editura).

A. Les - Academia Romana 2014, lansare volum „Criminologie si psihologie criminologica” - 2

 

Alin Les
Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, Filiala Sibiu,
Presedinte
©2014. Toate drepturile rezervate
tel 0758806541
http://www.poligraf-evaluarepsihologica.ro/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s