„PSIHOLOGIE CRIMINOLOGICA. individul si multimea in note, impresii si realitati subiective”, IN EDITURA


 CUVANT INAINTE

Rezolvarea crimelor in Romania intra intr-un procentaj de 20-25% ― 40-45%; pana la 100% vorbim de crime cu A.N. (autori necunoscuti). Majoritatea specialistilor care lucreaza in institutiile statului roman, cat si in cele ale Ministerului Administratiei si Internelor nu este, cu adevarat, ingrijorata de aceste cifre. Politic vorbind, nu ne intereseaza aceste cifre. National, nici atat. Psihanalitic abordand problema, ne aflam in fata unei uri de sine care se transmite, fara esec, transgenerational (Vasile Dem. Zamfirescu). Psihologic, suntem in pozitia de a confunda constructul irational denumit „stima de sine” cu „acceptare neconditionata” (D. David), ceea ce impinge efectele dincolo de situatiile-limita.

Concret, suntem in impas cultural la nivel national. Chiar daca avem carti carora li se face un marketing impresionant, doar putini sunt cei care isi aroga gena culturalizanta. Putini citesc si, si mai putin sunt cei care reusesc sa puna in aplicare. Acel „rest” se ocupa, cu ajutorul politicului, economicului si socialului anomic contemporan, mai departe, de devianta, de delincventa si de criminalitate. Cand am afirmat ca ancora sociala a criminologiei este cultura, am avut in vedere (in)capacitatea politicului de a se infiltra in problemele ce tin de preventie, de sanatatea mentala a populatiei, asa cum o face atat de prezent Franta, Germania, Marea Britanie, Belgia, Olanda sau Statele Unite.

coperta jpgAceasta carte, sub forma unor „note”, nu este exhaustiva nici pe departe. Ea reprezinta, mai degraba, o pozitie care incearca sa reflecte un determinism: orice decizie individuala sau colectiva afecteaza, intr-un fel, capacitatea de exercitiu a celuilalt/celorlalti. Stilul lucrarii seamana cu cel al notitelor luate de academicianul Mircea Lazarescu in perioada 1985/86-’89, cand la Timisoara avea loc Cercul de Psihiatrie judiciara. 

Tristetea desfiintarii politice a Institutului National de Criminologie in 2007 este incercata de specialistii formati in criminologie in Occident. Evidenta statistica a fenomenului criminalitatii, cu ramurile sale cele mai complexe, devine cerinta nationala pentru orice popor cu pretentie la civilizatie. Avem nevoie de responsabilitate ca parte integranta a unui program coerent de expertiza la nivel global.

Criminologia si psihologia criminologica nu exista ca formari profesionale in Romania. Este un lucru grav pentru juridicul si sistemul de justitie romanesc. Nu mai aducem in discutie confuziile (uneori, voite, alteori, din nestiinta) dintre expertiza medico-legala psihiatric-judiciara si expertiza psiho-criminologica care, ca punct comun in starea de periculozitate, difera in accentul pe care comisia de experti trebuie sa-l aiba in considerare. Reamintim ca exista in Romania un numar extrem de mic (inspre deloc) de specialisti psihologi si/sau psihiatri cu specializare in criminologie. Aportul acestora in cadrul diferitelor tipuri de expertize ne lipseste, iar cadrul legislativ coerent si fara ambiguitati este o problema majora pentru cei din domeniu.

Criminologia si psihologia criminologica trebuie sa tina cont de schimbarile si mutatiile valorice ce se petrec in societate. Astfel, criminologul si/sau psihologul criminolog are datoria sa fie „la zi” cu cercetarea din domeniul sau si pe care s-o upgradeze constant. Criminologul de teren si criminologul de birou (cercetare) trebuie sa se intalneasca permanent in congrese, conferinte si colocvii pentru a traduce, coerent si vizibil, starile de fapt ale societatii din care ei insisi fac parte.

In România nu exista meseria de „criminolog” in nomenclatorul de meserii, cum nici in cele aproximativ 50% dintre cazurile de omor, specialistii psihologi criminologi (psiho-criminologi) existenti nu sunt contactati sau pusi in valoare. Suntem deficitari, individual si colectiv, la extrema valorizare a imaginii de sine, cu sau fara o validitate de continut. Intr-o viitoare aparitie, ne-am propus sa ne concentram suplimentar pe explicarea rolului si a contributiei psihologului criminolog in societatea actuala, prin spatiile penal si civil.  

Psihologie criminologica. Individul si multimea in note, impresii si realitati subiective isi propune sa evidentieze, pe zile, care au fost punctele nevralgice ale societatii romanesti, intr-un interval de timp determinat. Precum bolnavul diagnosticat psihiatric eliberat din clinica, am urmarit „societatea” timp de unsprezece luni pentru a-i putea inregistra evolutia, apeland la o cazuistica (evenimentele societale). Tindem sa credem ca remisia constanta este unul dintre „diagnosticele” pe care psihologia criminologica moderna este invitata, prin autosesizare, sa-l puna societatii. Cum membrii ei suntem fiecare dintre noi, invitam cititorul la autocritica.

  Autorul 

Alin LEȘ
Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, Filiala Sibiu, Presedinte
©2013. Toate drepturile rezervate

    

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s