COMPORTAMENTUL PEDOFILIC COTIDIAN. POATE APELA CONSISTORIUL BISERICESC LA TESTAREA POLIGRAF IN CAZUL PREOTILOR INVINUITI DE ACTE SEXUALE PERVERSE?


Ancorarea in cotidian, insa si in trecutul unui subiect sau al unei teme devine imperativa atunci cand alegem sa vorbim despre abuzul sexual. Nu voi avea o abordare miniona intelectual, ci una la obiect si elitista, asa cum i-am obisnuit pe ctititorii mei: stilul „beletristica/literatura stiintifica” a lui Baruch Spinoza. 

In urma cu aproximativ o saptamana, am fost solicitat sa raspund la doua intrebari in cazul preotului acuzat ca ar fi intretinut relatii sexuale perverse cu o minora la acel moment. Cazul a prins mai mult rasunet pentru ca la momentul respectiv, fata era studenta a Facultatii de Teologie. 

Pentru ca „rezultatele ce se pot obtine prin acest mijloc stiintific daca este respectata intocmai metodologia de lucru” (col. dr. I. Anghelescu, 1979) pot fi folosite ca probe in instanta in functie de „constiinta juridica a organului de urmarire penala si a judecatorului”, am afirmat in interviul din ziarul online „Adevarul” ca in cazul celor doua persoane, incriminate in speta, se pleaca de la prezumtia de nevinovatie. Este posibil ca amandoua sa ofere indici ai comportamentului simulat, cum este posibil ca amandoua sa ofere indici ai comportamentului nesimulat. Insa, cel mai probabil, este posibil ca doar una sa prezinte indici ai comportamentului simulat, iar in urma interpretarii reactiilor psihofiziologice a diagramei poligraf, sa asistam la o recunoastere post-test si/sau la o relatare a evenimentelor.

Concret, am afirmat astfel:

1. Pe scurt, (a) se pleaca de la prezumtia de nevinovatie; (b) pentru a fi dovedita vinovatia unei persoane, in primul rand se face o plangere sau o sesizare reprezentantilor (organelor) legii. Plangerea trebuie sa fie sustinuta cu probe materiale si martori, mai ales ca, la prima vedere, este incriminat un abuz sexual pana in anul 2000! Foarte dificil demers.
 
2. Orice persoana, atunci cand este acuzata pentru un fapt de catre o alta, poate sa-si sustina nevinovatia apeland la o examinare poligraf realizata in spatiul civil, adica in cabinetele de psihologie autorizate sa functioneze doar de Colegiul Psihologilor din Romania (se verifica pe http://www.copsi.ro). De ce este vitala, si in aceste cazuri, o astfel de examinare? Pentru ca atat cel care acuza, cat si cel acuzat pot sa se verifice in fata unei aparaturi (denumita in popor „detector de minciuni”) care studiaza, stiintific, mai multi parametri psihofiziologici ai unei persoane. Pe intelesul tuturor, psihologul poligraf observa pe diagrama modificarile psihofiziologice care au loc in traseele respirator, cardiovascular, electrodermal atunci cand persoana spune adevarul sau nu, in urma intrebarilor de care persoana testata a luat cunostinta, a fost de acord si a semnat pentru acestea). O astfel de testare este benevola, ea stipuland in rezultatul final al examinarii daca persoana testata prezinta, sau nu, indici orientativi ai comportamentului simulat.  
In interventia autorului blogului „Adevarul”, mesajul a aparut scurtat:
Pentru valoarea stiintific-probanta a tehnicii poligraf, nu vreau sa aduc in discutie – pentru aceasta speta – decat 4 aspecte:
1. „In anul 1977 s-a comis in orasul Medgidia un viol asupra unei fetite de 11 ani care purta pe față si pe barbie urmele a doua muscaturi puternice, pe baza carora expertii in stomatologie si in traseologie l-au indicat ca autor pe numitul I.M. Intrucat acesta nega faptele comise, s-a extins cercul de banuiti trecandu-se si la anchetarea numitului P.P. care a recunoscut comiterea violului, dar declaratiile sale veneau in contradictie flagranta cu rezultatul expertizei. In aceasta situatie, organele de cercetare penala au dispus testarea la poligraf a celor doi suspecti, actiune ce s-a executat la laboratorul de psihologie judiciara al Institutului de criminalistica, stabilindu-se vinovatia lui P.P. Procedandu-se in continuare la prelevarea probelor de dinti de la cei doi suspecti, s-a dispus o noua expertiza traseologica ce a stabilit ca – de fapt – urmele de muscatura de pe fata si barbia victimei au fost create de dantura numitului P.P.”.
2. Tehnica poligraf incumba mediul cultural al societatii in care este adoptata si folosita. Daca SUA (1920, perfectionata in timp), Japonia (1956), Elvetia (1958), Israel si chiar Republica Iugoslavia (1959) au fost printre primele tari care au adoptat tehnica poligraf ca mijloc de proba concludent in instanta (niciuna dintre tarile enumerate fiind afectata de comunism, cu exceptia Iugoslaviei), ne putem gandi la Romania anilor ’75 cand a inceput sa fie folosita aceasta tehnica. Sa nu uitam ca la 1969 nu s-a stipulat de catre legiuitor ca tehnica poligraf sa fie introdusa in Codul de procedura penala pentru ca ea era inexistenta, inca, in Romania. Faptul ca si astazi tehnica poligraf este privita cu „suspiciune”, iar in tarile cu o civilizatie avansata ea este mijloc de proba atat in spatiul penal cat si in cel civil, trebuie (atat un „trebuie” absolutist, cat si unul „necesar”) sa ne puna mari semne de intrebare.    
3. Exista un fundament stiintific al constatarii comportamentului simulat prin indicatorii psihofiziologici de depistare ai nesinceritatii (vezi cartile de specialitate).
4. Matrice morala versus matrice infractionala. 
Vinovatia implica doua ipostaze (G. Antoniu, 1995): (a) „element al conceptului de infractiune” si (b) „proces psihic descris in norma de incriminare (in subsidiar, traire psihica a culpabilitatii intre constiinta culpabila si norma juridica incriminatorie)”.
Plecand de la aceasta precizare, avem o matrice morala care, dincolo de toate, este „o realitate mentala, un construct cognitiv-intelectiv plasat la nivelul constiintei individuale si usor identificabila la fiecare individ al speciei umane, normal din punct de vedere bio-psihic” (Butoi, 2004). Definita, matricea morala reprezinta „constelatia de exigente moral-etice structurata la nivel mental intr-un construct cu rol de filtru selectiv, aflata in raporturi de excludere cu matricea infractionala, vis-a-vis de care dezvolta la faptuitori sentimentul culpabilitatii (vinovatiei) de fiecare data cand exigentele sale sunt incalcate”.
De cealalta parte, avem matricea infractionala despre care vom preciza doar atat: „realitate a constiintei infractorului, filmul netrucat al derularii infractiunii, autoimplementat secventa cu secventa in memoria infractorului” (Butoi, 2004).
                                                                         –                                                                                    
Alin LEȘ
Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, Filiala Sibiu, Presedinte
©2013. Toate drepturile rezervate
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s