MATERIALISM STIINTIFIC/DIALECTIC si FALSA LUI BAZA STIINTIFICA: DARWINISMUL si CERCETAREA IN STIINTA. INAPOI LA IZVOARELE NECONTRAFACUTE


Pentru ca la baza lucrarii mele, Psihologie, psihopatologie si religie (o lucrare care va avea ceva proportii atunci cand voi pune stiloul in cui) mereu si mereu se mai impune ceva de adaugat, gasesc potrivit pentru acest blog profesional si, in special, pentru cei care au „apetit” pentru cercetarea „religie – stiinta” sau „stiinta – religie”, sa adaug fragmente generoase dintr-o sursa (al carei titlu va fi regasit in lucrarea amintita mai sus). 

Din corespondenta cu academicieni ai Romaniei, am aflat urmatorul lucru: daca ai ceva de spus pentru omenire, trebuie sa lasi scris la o editura acreditata CNCSIS, lucrare in care iti argumentezi demersul. Daca nu se intampla acest lucru, esti inexistent in plan stiintific sau de cercetare. 

De ce este importanta aceasta tema pentru psihologi, fiziologi sau chimisti, de exemplu? Pentru ca alegerea unei teme de cercetare poate include, sau nu, ideea de „Dumnezeu”. Exemplele avute la dispozitie sunt suficiente, insa l-am ales (pentru inceput) doar pe Louis Pasteur.  Din cercetarile mele (mai mult sau mai putin aditionale) pentru „religie – stiinte”, am descoperit o complementaritate. De exemplu, un fizician mondial a facut o analiza pentru raportul „zilele creatiei din perspectiva biblica versus zilele creatiei din perspectiva stiintei”, ajungand la concluzia ca rezultatele cercetarii stiintifice moderne sunt in acord cu teoria biblica a dezvoltarii universului. Cum am afirmat si in lucrarile care trebuie sa apara la edituri acreditate CNCSIS, motivatia cercetatorului este esentiala si, categoric, in inteles freudian. Fiecare individ are nevoie de recunoastere sociala, adesea impletita cu ideea de omnipotenta explicata foarte bine la Kohut (mai ales in legatura cu narcisismul). 

O idee de baza ar mai fi fanatismul. Asa cum exista fanatism religios, asa exista si fanatism stiintific. Daca pentru o parte a religiei si a unor religii, Dumnezeu/Allah este in prim-plan intr-un mod obsesiv patologic, pentru fanaticii din cercetarea stiintifica, palpabilul/palpabilitatea este forma extrema a credintei lor. Daca ii putem numi atei pe oamenii de stiinta care nu cred in Dumnezeu? Ma tem ca nu. Cei care mai fac cate o cercetare in cadrul teologiei, afirma ca, pentru a te numi „ateu” inseamna ca mai intai recunosti (chiar daca indirect) ca exista un Dumnezeu, pe care (abia mai apoi)  il (si) negi. Deci, ai cunostinta de Dumnezeu pe care, insa, nu-l recunosti ca si Cauza primara in Univers. „Ateu”, din aceasta perspectiva, devine deja prea mult.  

Acum, aproape 5000 de ani… in tinuturile bogate ale Orientului mijlociu, in Mesopotamia, religiile pagane erau dominante. Aceste culturi pagane au generat o serie de mituri si superstitii privind originea vietii in Univers. Unul dintre aceste mituri era cel al evolutiei. Conform epicii sumeriene Enuma Elish, viata a aparut in mod spontan, in apa, apoi a evoluat dintr-o specie in alta. 

Multi ani mai tarziu, mitul evolutiei a fost preluat de catre o alta civilizatie pagana… 

Grecia antica

Unii filosofi greci, care se numeau materialisti, nu acceptau decat existenta materiei si considerau materia ca fiind sursa originara a vietii. In consecinta, au apelat la mitul evolutiei, mostenit de la sumerieni pentru a explica aparitia organismelor vii. Astfel, Grecia antica a devenit punctul de jonctiune al filosofiei materialiste privind mitul evolutiei. 

Mai tarziu, paganii romani au ingrijit aceasta mostenire. 

Aceste conceptii, provenind de la culturi idolatre, au fost iterate in lumea moderna in secolul XVIII. 

Unii intelectuali europeni, influentati de curente antice grecesti, au adoptat in consecinta materialismul cu o credinta comuna: se pronuntau ferm impotriva oricarei idei de religie monoteista. 

Cartea „Sistemele naturii” a fost socotita principala sursa a ateismului. 

In acest context, biologul francez Jean Baptiste Lamarck a fost prima persoana care avea sa ofere o Jean Baptiste LAMARCKversiune detaliata a teoriei evolutiei. 

Teoria lui Lamarck, care a fost combatuta mai tarziu, afirma ca fiintele vii au evoluat unele din altele prin variatii graduale, de-a lungul timpului. 

Charles Darwin a repetat si a popularizat viziunea lui Lamarck, într-o forma putin schimbata. 

charles-darwin-the-origin-of-speciesDarwin si-a prezentat viziunile in Anglia, in anul 1859, prin publicarea cartii sale „Originea speciilor”. 

Cartea lui Darwin era in realitate o versiune detaliata a mitului evolutiei aparut initial la vechii sumerieni. 

El afirma in teoria sa ca toate speciile diferite au evoluat prin hazard, dintr-un stramos comun, care a aparut in apa, tot prin sansa. 

Aceste asertiuni ale lui Darwin nu aveau un fundament stiintific si, in consecinta, nu au fost primite de catre oamenii de stiinta din vremea sa. 

Paleontologii, in special, erau constienti ca intreaga teorie era de fapt o plasmuire a imaginatiei sale. 

Arhiva fosilifera sustinea ideea ca fiintele vii n-au intreprins vreun proces evolutiv, de la stadii primitive la stadii complexe. 

Chiar si organisme care au trait cu sute de milioane de ani in urma, posedau aceleasi structuri complexe precum omologii lor actuali. 

Nu existau urme ale unor forme intermediare pe care Darwin se astepta sa le gaseasca si care ar fi facut trecerea de la o specie la alta. 

In anii in care au urmat, alte asertiuni ale teoriei au fost demontate una dupa alta. 

Biochimia a aratat ca viata este mult prea complexa pentru a aparea prin hazard, cum sustinea Darwin. 

S-a realizat faptul ca insasi formarea randomica a celei mai simple molecule proteice este imposibila; cu atat mai putin a unei celule intregi. 

Pe de alta parte, anatomia arata faptul ca fiintele vii au un „design” distinct si ca au fost create separat. 

Pe scurt, teoria lui Darwin era lipsita total de o baza stiintifica. 

Oricum, teoria a capatat, in scurt timp, suport politic din moment ce putea oferi o asa-zisa baza puterilor dominante ale secolului al XIX-lea. 

Teoria rasiala a lui Darwin

In 1871, Darwin a publicat o alta carte „Descendenta omului”, in care afirma ca omul a evoluat dintr-oc darwin - the dscent of man creatura maimutoida. 

Darwin n-a fost in stare sa ofere vreo dovada care sa sustina afirmatiile sale, in schimb a avansat cateva scenarii imaginare. 

De asemenea, el a imbratisat o idee interesanta: el a afirmat ca unele rase sunt mai evoluate si, de aceea, mai avansate decat celelalte. In vreme ce rasele australe le considera ca fiind la acelasi nivel cu maimutele. 

Mai era un aspect important al teoriei lui Darwin: el si-a cladit intreaga teorie pe conceptul „luptei pentru supravietuire”. 

Conform spuselor sale, un conflict incrancenat, o lupta sangeroasa domina lumea naturii: cel puternic castiga intotdeauna in fata celui slab, asigurandu-se astfel dezvoltarea (! nu mergem mai departe decat emisiunea „Teleenciclopedia”, TVR 1, unde aflam ca in natura nu mai este valabil principiul celui mai puternic, ci principiul celui care se adapteaza cel mai bine si rapid la noile conditii). 

Darwin sustinea ca acest conflict ar fi valabil si pentru rasele umane; chiar si subtitlul cartii sale, „Originea speciilor PRIN SELECTIE NATURALA” sau conservarea raselor favorizate in lupta pentru existenta, vadeste limpede viziunile sale rasiste. 

Dupa Darwin, rasa umana superioara era cea europeana-alba. Rasele africane sau asiatice pierdeau, pur si simplu, in lupta pentru supravietuire. 

Darwin a mers si mai departe sugerand ca, intr-un sfarsit, aceste rase vor fi total anihilate. 

Intr-un viitor nu prea indepartat (masurat in secole), rasele umane civilizate, aproape sigur vor extermina si inlocui rasele salbatice din lume. In acelasi timp, „maimutele antropomorfe” vor fi, fara indoiala, exterminate („Descendenta omului” – Darwin, 1871, p. 199).

Cum arata aceasta luare de pozitie, Darwin era un rasist convins, crezand in superioritatea omului alb. 

El credea ca omul alb mai intai va inrobi, apoi va eradica asa-numitele rase inferioare. 

Intr-adevar, ideile lui Darwin au gasit teren favorabil; in vremea sa, omul alb era deja in cautarea unei teorii care sa-i indreptateasca crimele. 

Filosofia colonialismului

Incepand cu secolul al XVI-lea, europenii au inceput sa colonizeze diferite parti ale lumii.

Primii colonizatori au fost spaniolii, sub indrumarea lui Cristopher Columb. 

In scurt timp, „conquistadorii” spanioli au invadat America de Sud inrobind popoarele bastinase, care erau pasnice de felul lor. 

Provinciile Americii de Sud, care erau bogate in aur si argint, au fost pradate de acesti invadatori. Nativii, care au incercat sa se opuna, au fost macelariti. 

Dupa spanioli, portughezii, olandezii si apoi englezii au luat parte la competitia colonizarilor. 

In secolul XIX, Marea Britanie a devenit cel mai mare imperiu colonial al lumii. 

Din India si pana in America Latina, Imperiul britanic exploata intensiv resursele naturale. Omul alb prada lumea pentru propriile sale interese. 

Desigur, aceste puteri colonizatoare nu doareau sa ramana in istorie drept jefuitoare; astfel că, au cautat o indreptatire pentru aceasta exploatare. 

Justificarea lor era in a eticheta oamenii exploatati drept primitivi, de era cu putinta chiar drept animale.

Astfel de asertiuni au fost prezentate pentru prima oara in perioda timpurie a colonizarilor, pe vremea calatoriilor lui Columb in America.

Afirmand ca bastinasii nu erau cu adevarat fiinte umane, ci o specie animala dezvoltata, colonizatorii spanioli cautau sa-si justifice sclavagismul. 

Totusi, un argument nu a avut prea multi sustinatori din moment ce in acea perioda europenii credeau ca toti oamenii au fost creati egali de catre Dumnezeu si provin dintr-un stramos comun – Adam.

Oricum, situatia s-a schimbat in secolul XIX.

Odata cu dezvoltarea doctrinelor materialiste, oamenii au inceput sa ignore faptul ca au fost creati de Dumnezeu.

Acesta a fost, de asemenea, momentul nasterii rasismului.

Pretinsa baza stiintifica a rasismului era teoria evolutiei a lui Darwin.  

Antropologul indian Lalita Vidyarthi afirma: „Teoria lui Darwin, a supravietuirii celui mai bun, a fost foarte bine primita de catre sociologii vremii, iar ei credeau ca omenirea a atins nivele evolutive diferite, culminand cu civilizatia omului alb. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, rasismul era acceptat de catre majoritatea oamenilor de stiinta”.

Cu asemenea viziuni rasiste, Darwin a furnizat un suport solid politicilor de colonizare ale puterilor europene.

Imperialismul Angliei victoriene a ales teoria darwinista drept „baza stiintifica” si de indreptatire.  

Scandalul „Omul de Piltdown”

Unul dintre cele mai interesante exemple privind modul in care teoria evolutiei inspira materialismul britanic este scandalul omului de Piltdown. 

In 1912, un craniu ciudat a fost descoperit in orasul Piltdown din Anglia. 

Charles Dawson, omul de stiinta care l-a descoperit, impreuna cu echipa sa, au declarat ca acesta C. Dawson - piltdown manapartinea unei fiinte care avea caractere pithecantropoide.

Arthur KEITHArthur Keith – un biolog evolutionist binecunoscut – a examinat fosila si a confirmat rezultatele.  

Dawson si Keith au accentuat o problema importanta: capacitatea craniana (! inceputurile frenologiei, inclusiv a teoriei lui Lombroso despre criminalul innascut) era similara cu a omului modern. 

Maxilarul avea caractere de maimuta.

Craniul omului de Piltdown devenea subit obiectul unei mandrii nationale pentru englezi.

Din moment ce craniul a fost descoperit in Anglia, in mod firesc trebuia sa fie un stramos al britanicilor.

Capacitatea mare a craniului se presupunea ca indica un nivel evolutiv superior altor rase, confirmand astfel superioritatea „mintii” englezesti, lucru care explica entuziasmul cu care a fost primita descoperirea fosilei de Piltdown in Anglia.

Ziarele anuntau vestea pe prima pagina; in cercurile sociale se sarbatorea cu multa veselie aceasta descoperire.

Guvernul britanic l-a onorat pe Arthur Keith cu Ordinul Cavaleresc ca recunostinta pentru munca sa privind craniul de Piltdown.

D. JohansenBinecunoscutul paleontolog evolutinist Donald Johanson explica legatura dintre omul de Piltdown si imperialismul britanic astfel:Descoperirea omului de Piltdown era foarte eurocentrica; nu numai craniul de Piltdown avea o superioritate, dar si englezii erau astfel superiori”. 

piltdown fluorine test
http://www.nhm.ac.uk/nature-online/science-of-natural-history/the-scientific-process/piltdown-man-hoax/piltdown-hoax-revealed/index.html

Inspiratia pe care craniul de Piltdown o oferea englezilor a durat aproape 40 de ani. Apoi, in 1953, un om de stiinta pe nume Kenneth Oakley a cercetat in detaliu fosila si a dezvaluit ca aceasta reprezenta, de fapt, cel mai mare fals al secolului al XX-lea.

Fosila a fost falsificata prin atasarea unei mandibule de urangutan la un craniu uman.

Radio Londra a anuntat acest fapt cu uimire: „…una dintre cele mai cunoscute fosile din lume a fost descoperita ca fiind o cacialma. Acum 40 de ani descoperirea sa a fost senzationala; astazi vine vestea socanta: aceasta este «talharie fosilifera»!”.

Pentru evolutionisti, scandalul omului de Piltdown era doar un inceput; in anii urmatori, alte cranii au fost prezentate drept dovezi ale unor ipotetici stramosi ai omului; dar mai tarziu, fiecare dintre ele s-au dovedit a fi, fie o frauda, fie o interpretare gresita. 

S-a descoperit mai tarziu ca aceste cranii fie apartineau unor specii extinse de maimute, fie unor vechi rase umane. 

In ciuda acestui fapt, evolutionistii au mers si mai departe si au prezentat fosile de cimpanzei, urangutani si chiar porci, drept stramosi ai omului. 

Totusi, de-a lungul timpului, ei au trebuit sa renege aceste fosile, carora le-au dat nume, precum: Sinanthropus, Ramapithecus si Hesperopithecus. 

Povestea omului de Piltdown ofera o simbolica indicatie privind modul in care rasismul britanic primea suport din partea teoriei evolutiei; imperialismul englez gasise, de fapt, o „fundatie solida” pe care sa se bazeze.  

Voi continua sa arat cum teoria evolutiei si-a pus amprenta in nazism, fascism si comunism, cat si legatura lor cu penologia (stiinta penitenciara) ca latura a criminologiei, atat de mult blamata ca s-a „infiintat” la ordin politic (in Romania).  

Alin LEȘ
Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, Filiala Sibiu, Presedinte
©2013. Toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s