ACADEMICIANUL MIRCEA LAZARESCU despre „PSIHOPATOLOGIE si RELIGIE”


„Stimate d-nule Alin Leș,

…am parcurs în mare cartea dumneavoastră, scrisă cu multă vervă și un deosebit patos al dăruirii. Am remarcat și ampla informație, care dublează un avânt de cuprindere larg antropologic și spiritual. (…)

Lăsând la o parte acum problemele strict personale ale credinței ce se desfășoară în adâncimile sufletului uman, putem vorbi despre un aspect relativ public al angajamentului religios, care implică credința și dogmatica adiacentă în exprimare, angajare și – să zicem așa – kerigma. Dumneavoastră sunteți și un profesionist în creștere și un om dăruit, aveți și viziunea globalizantă a tinereții pornită spre mari idealuri, deci o serie de atuuri importante. Așa cum menționați cu înțelepciune de pe la începutul lucrării, pentru un dialog e nevoie de o bază minimală de înțelegere a limbajului, conceptelor, atitudinilor, informațiilor etc. (…)

E adevărat că m-am ocupat destul de mult în viață de psihopatologie, în înțelesul în care aceasta o poate avea pentru medici. Căci există destul de multe înțelesuri ale termenului. Înțelesul de psihopatologie clinică nu se suprapune decât parțial pe cel al doctrinelor psihopatologice (între care psihanaliza e doar una, alături de fenomenologia psihopatologică, cognitivism, doctrina developementală și evoluționistă etc.). De asemenea, psihopatologia, se înscrie în preocupările antropologice, atât în înțelesul științelor despre om cât și în cel al filosofiei care ține seama de condiția umană.Toate aceste aspecte apar ca ramificații în raport cu abordarea frontală pe care o faceți, dar ele au o istorie și continuă să joace un rol în umanitatea actuală și probabil și în cea viitoare. Plasarea pe poziția patristică e profundă în esență, dar raportarea la diapazonul de înțelegere psihopatologică a omului, ce s-a dezvoltat de ex. în sec XX, este și ea importantă. Jaspers este un autor clasic, atât pentru psihopatologie cât și pentru filosofia existențialistă. Dar în prezent, poate fi privit dintr-un unghi parțial istoric. (…)

Pe scurt, textul e incitant, trimiterea teologică îmi pare solidă, desigur cufundată în orthodoxism, în latura bună a acestuia. Dialogul e însă un lucru dificil și, în cele din urmă, mai bine se face pe fragmente decât pe globalități (…)”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s